Mihaela Petrovan s-a născut la Bistrița, a copilărit în Maramureș, a crescut în Alba și a studiat la București. Un traseu sinuos pentru unii, dar călătoria aceasta pentru ea a fost una inițiatică. Prietenă cu cărțile de mică, considerând că educația este arma cu care poate dobândi în viață, învățând din greșelile și nepăsarea tatălui, ambiția fiindu-i cel mai bun aliat, a dat viață unui proiect ce are ca scop bunăstarea copiilor. Bookland este un proiect ce s-a născut după 17 ani de agenție publicitară. A luat viață inițial ca târg urban de carte și s-a transformat, ulterior, într-o misiune educațională care i-a avut în obiectiv pe copiii de la sat și nu doar. Sub titulatura asociației, s-au renovat peste 80 de școli în doar patru ani.
Copila Mihaela visa la vârsta copilăriei să dăruiască societății prin meseria de profesor sau prezentator de știri TV. Poate că nu a fost încurajată la rând său să studieze și să-și depășească condiția în interiorul familiei în care a crescut. În pofida lipsei de sprijin, a dat din aripi mult. Nu a dorit să-și dea întâlnire niciodată cu „nu pot”. Planurile din prezent nu coincid, se pare, cu cele când era mică. Totuși, viața i-a pregătit alt drum, dar același scop și-l atinge. Împrăștie bine prin inițiativele materializate. Îl face fără să aștepte ceva la schimb.
Să o cunoaștem pe președinta proiectului Bookland, asociația ce a reușit să renoveze peste 80 de școli!
Mihaela Petrovan: „Fac tot ce pot să transform imposibilul în posibil”
Mi-ar plăcea că de la începutul discuției noastre să te ajuți de amintiri și de imaginație și să mă porți către fetița Mihaela. Cum era ea când era mică? La fel de hotărâtă, în egală măsură cu visuri mărețe în beneficiul semenilor?
Mihaela cea mică era un copil introvertit și îndrăgostit de lumea cărților. Visa să se facă profesoară și să dăruiască societății, prin munca ei, ceva care să dăinuie și să schimbe lumea în bine. Eram un copil sărac, măcinat de milioane de întrebări, dar tăcută. Ascultam ce spun ceilalți și vorbeam-dezbăteam mult cu mine însămi. Zilnic îmi făceam promisiuni și îmi căutam modele care să mă ghideze în viață și de la care să învăț. Citeam continuu orice prindeam. Visam să ajut oameni. La un moment dat am auzit de bioenergia care vindecă boli și mă culcam seară, rugându-mă să mă trezesc a două zi cu această super putere. Acum știu că Superputerea este educația….[life.ro]
Accesați articolul integral pe life.ro