Este o vorbă populară: „Mai bine hoț decât prost.” Nu este o glumă cinică, ci mai degrabă o concluzie pragmatică: între două rele, societățile aleg adesea „cel mai mic rău” sau răul care produce rezultate.
În România, însă, acest paradox este mai complex, pentru că nu alegem explicit nici hoția, nici prostia, dar construim sisteme în care ambele devin posibile, iar competența rămâne opțională.
Trei Românii paralele
Datele studiului realizat cu participarea a peste 2000 de angajați români, prezentate în cartea „România între lumi. Valorile angajaților români”, ne arată o ruptură structurală între cum ne vedem pe noi înșine, cum îi vedem pe colegii noștri de muncă și cum percepem societatea… [continuare]
Accesați articolul integral pe republica.ro
