Paranteza olimpică evocată de Emmanuel Macron la începutul Jocurilor olimpice de la Paris este de domeniul trecutului. Încă o promisiune nerespectată, spun adversarii preşedintelui francez. Retras pe malul Mediteranei, în reşedinţa de vară a preşedinţilor francezi de la Fort de Brégançon, şeful statului nu şi-a oprit deloc activităţile politice şi mediatice. O atitudine denunţată de opoziţia de la Paris.
Pe plan mediatic, îmbrăţişarea dintre Emmanuel Macron şi Teddy Riner, luptătorul de judo francez medaliat cu aur, merită un loc pe podium.
Sosit în grabă la Paris de la Fort de Brégançon în cursul zilei de vineri, liderul de la Elysée avea un singur scop: felicitarea atleţilor francezi medaliaţi. Dacă se poate, în faţa camerelor de filmat din lumea întreagă.
Prima etapă, gădinile palatului Versailles unde preşedintele a venit să salute echipa Franţei de călărie, medaliată cu bronz la proba de obstacole. Etapa a doua, nisipul de sub Turnul Eiffel. Nu ca să se lungească la soare ci ca să asiste la meciul de beach-volley Franţa-Olanda. Următorul stop a fost pe marginea bazinului de la Défense Arena, acolo unde strălucea noul star al nataţiei franceze Léon Marchand. În fine, ultima oprire înainte de reîntoarcerea pe litoralul sudic al Franţei, sala în care evoluau luptătorii de judo. Dacă pe Teddy Riner îl îmbrăţişează pentru noul aur olimpic – al 3-lea – cucerit pe tatamiul parizian, lui Romane Dicko, o judoka franceză, medaliată «doar» cu bronzul, Macron îi va şterge lacrimile. O imagine care îi va supăra şi şoca pe mulţi internauţi. Cum notează însă comentatorul de la Le Monde, «imaginile sunt feerice, bucuria e prezidenţială iar mândria e naţională. Scena se repetă la fiecare etapă a acelei zile, trebuie spus, rămasă în istoria olimpică a Franţei cu un număr record de medalii cucerite numai atunci».… [continuare]
Accesați articolul integral pe rfi.ro
