Acum câteva zile, un afacerist timișorean a publicat pe Facebook un text în care îl numește pe primarul Timișoarei „lepră de pui nazist”. Postarea lui a fost distribuită, preluată, amplificată pe rețele sociale de persoane (unele dintre ele cu funcții politice) cărora eticheta aceasta li s-a părut un bun prilej de jubilație.
Ne întrebăm uneori, citind cărțile de istorie, cum s-a construit discursul urii. Cum a fost posibil să se ajungă la instituționalizarea limbajului urii și transformarea lui în politică de stat. Ei bine, așa a fost posibil: prin acceptarea unor astfel de escaladări inacceptabile, prin normalizarea rasismului mai întâi ca fapt de limbaj, apoi ca fapt politic. Astfel încât, în cele din urmă, stilistica urii devine politica urii. Iar cel care e distrus mai întâi stilistic e distrus în cele din urmă și fizic.
Așa s-a întâmplat întotdeauna. Limbajul crimei a adus după sine crima. Fără excepție. Singura viabilă e timpul: în unele contexte istorice s-a petrecut mai devreme, în altele mai târziu – dar limbajul care voia să distrugă a sfârșit întotdeauna prin a distruge. Întotdeauna pe cel vulnerabil în diferența lui: cel de altă etnie, altă rasă, alt sex, altă religie…
Accesați articolul integral pe
