Se vedea polițistă când era mică sau credea că poate să îmbrățișeze orice meserie, doar să aibă scop bunăstarea societății în care trăiește. A ajuns învățătoare, unde tot binele primează sub cea mai pură formă. În mijloc sunt cele mai pure suflete și se apleacă asupra copiilor cu multă dăruire. După un timp, drumul a purtat-o de la catedră la Inspectoratul Școlar. Dacă la clasă era prietena copiilor, acum, sub aripa sa, are 1100 de învățători. Nu este singura ipostază în care o găsim pe Ioana Hochia, ci este și președinta asociației Mansio pe care a înființat-o cu soțul său. A văzut lipsuri și nu a putut să stea cu mâinile la spate și să privească. A căutat soluții să crească comunitatea.
În 2007 a încheiat un parteneriat cu Biblioteca Județeană Petre Dulfu din Baia Mare, iar în urma parteneriatului au primit un fond de carte consistent. Au amenajat garajul de acasă și l-au transformat în bibliotecă. Acesta este un prim proiect sub egida asociației, dar o lăsăm pe Ioana să continue povestea! Să-i dăm cuvântul!
Citeste si:
- De la catedra de filosofie, la primărie și călător cu normă întreagă. Cum să vezi lumea din autorulotă cu doi copii și un cățel? Povestea Eye Traveler
- De ce spune primul moldovean care a câștigat Cupa Mondială la acordeon că nu mai vorbește atât de mult cu bunica sa? Radu Rățoi: „Dacă mă uit pe Facebook, pe feed-ul meu cred că găsesc 70% aviație, 15% fotbal și 15% muzică”
- Povestea elevului care a strâns cărți pentru biblioteca din satul străbunicului. Școala s-a desființat, iar copiii trebuiau să meargă kilometri buni pentru a putea citi. Cum a încercat Andrei Popovici să-i ajute
Ioana Hochia: „Încerc să fiu eficientă în toate cele 3 situații: la clasă, inspectorat, acasă și deocamdată-mi iese”
Vă găsim și în rolul de inspector, pe lângă cel de la catedră. Cum de ați acceptat această provocare?
Ioana Hochia: Cu greu. Am ajuns inspector fără să mai fi avut vreodată o funcție de conducere. Practic, am ajuns de la catedră la Inspectoratul Școlar Județean. La clasă am gestionat 28 de copii, acum gestionez 1100 de învățători. Pentru mine a fost interesant să experimentez din interior cum se văd lucrurile. Odată ajunsă aici, acolo mi-am impus să nu mă plâng, ci să încerc să-mi aduc contribuția acolo unde va fi nevoie. Am noroc că am în jurul meu oameni cu care m-am intersectat în diverse proiecte și care au același scop și asta mă ajută tare pentru că nu mă simt nicio clipă singură, mai am familia care mă susține necondiționat și asta e mare lucru!… [continuare]
Accesați articolul integral pe life.com
