Nu ai o problemă că ești suspicioasă, dar asta până când gândurile încep să te saboteze și îți regreți deciziile.
Să fii credulă ți se pare un pericol real. Nu ai simțul sau măsura realității, poți fi păcălită sau manipulată ușor, la final fără dubiu vei suferi. Așa că ai dezvoltat în timp cealaltă extremă, de a fi suspicioasă în ceea ce privește intențiile sau calitatea unui potențial partener care e evident interesat de tine. Iar dacă ați început în mod oficial relația, el primește în continuare diverse teste, tot ești precaută și atentă la ceea ce ar putea fi dovada unei decizii proaste și semnalul că e necesar să inițiezi despărțirea. Așadar ești continuu vigilentă, ceea ce e obositor, nu se construiește încrederea în partener și în cuplu, ești mereu cu un picior în afara relației. Nu e în regulă nici să bagi ca struțul capul în nisip, ci să îți analizezi tiparele de gândire, atașamentul, și să observi ce se întâmplă când procedezi diferit.
O formă de fugă
Vrei și nu vrei să ai o relație asumată. Sună foarte bine ideea de cuplu, să nu mai fii singură, îți place conectarea, dar până la un punct. Nu îți dorești să fii sufocată, controlată, să nu dai explicații nimănui, iar undeva în interior perspectiva e că relația de cuplu e o povară și claustrofobă. Așa că să fii suspicioasă îți permite să te apropii păstrând și distanța prin care eviți conectarea și angajamentul.… [continuare]
Accesați articolul integral pe elle.ro
