E frustrant că mereu ajungi în relație cu același tip de bărbat? De ce te-ai dus spre aceiași parteneri și cum poți proceda diferit.
Privești în urmă și nu te poți hotărî: e umitor, șocant, enervant, toate la un loc? Parcă ai ales doar același model de partener de cuplu, ca și cum altul nu există în lume, așa cum alegi în fiecare zi același lapte pentru cafea, ori dacă e altă marcă diferențele sunt minore. Evitanți care nu erau dispuși să își asume relația, ori când lucrurile deveneau mai serioase sabotau cuplul cu toate armele din dotare. Reci, distanți, pentru care tandrețea nu exista. Infideli. Îndreptățiți cărora li se cuvenea totul și nu te vedeau nicicum. Obsedați de carieră și a se realiza în viață, cu orice cost. Dependenți de mame sau care alergau în continuare după aprobarea tatălui și se străduiau să fie perfecți în timp ce și cu tine erau foarte exigenți și critici. Complianți care își diluau identitatea, doreau fuziune și nu înțelegeau noțiunea de spațiu sau timp personal. Bărbați care nu puteau să ia decizii și trebuia să le dictezi fiecare pas. Ok, dar cum rupi tiparul?!
Unde ai mai văzut asta?
Ai ales pe baza familiarului, te-ai dus inconștient către ce era cunoscut. Și asta nu ți-a permis să vezi și alte tipologii de bărbați, să apreciezi calități sau comportamente ale celor care nu se încadrau în acest familiar. Nu bărbații buni au fost distribuiți către alte femei, ci tu nu ai putut să îi identifici ca fiind buni, să îi consideri potriviți pentru tine, să fii atrasă de ei. Căci ai recunoscut că mereu ți-au plăcut băieții răi, inabordabili, cei pe care trebuia să îi formezi, să le dai tu o direcție în viață, ori cei pe care te ambiționai să îi cucerești… [continuare]
Accesați articolul integral pe elle.ro
