Recentele măsuri anunțate de guvern, referitoare la reducerea adaosului comercial la un set de produse, se încadrează în măsurile populiste cu care politicienii defilează și se împopoțonează, pe catwalk, de peste 30 de ani.
Mi-am propus în câteva rânduri să punctez efectele negative ale acestor măsuri care sunt 100% de natură intervenționistă, afectând grav mecanismul natural de funcționare al pieței. Intervenționismul sau economia obstrucționată înseamnă un amestec brutal al statului în mecanismul de funcționare al pieței, este o bruscare a pieței. Este o smetie administrată unei arene a normalității, este un măr otrăvit pentru raporturile dintre cerere și ofertă existente pe piață. Căci, până la urmă, doar votul pieței este cel care stabilește în mod real prețul unui produs.
Școala austriacă de economie definește intervenționismul ca fiind „un sistem în care autoritatea hotărăște să intervină pentru a dirija sistemul economic într-o altă direcție, o incluziune în sfera societății”.
Intervenționismul este o măsură de sorginte socialistă și, vrem, nu vrem, îl invocăm în anumite momente. Unii economiști definesc intervenționismul ca fiind un dictat care bulversează mersul economiei sau un salt în beznă. Când nu avem rezultate într-o ramură sportivă (exemplu fotbalul) cerem intervenția statului. Și acest recent intervenționism în controlul prețurilor este aplaudat de anumite categorii sociale. Prețurile administrate prin această Ordonanță sunt în contradicție cu prețurile pieței. Se impune o precizare – și economia socială de piață este o economie intervenționistă…
Accesați articolul integral pe
