ONG-urile din România se zbat să supraviețuiască. De ce credeți că e important să le salvăm și ce putem face fiecare dintre noi?
Organizațiile neguvernamentale nu sunt nici afaceri, nici autorități publice, dar au câte ceva în comun cu ambele: pe de o parte, ele împrumută de la sectorul privat inițiativa și spiritul antreprenorial, iar pe de alta îndeplinesc servicii publice, respectiv acoperă nevoi ale comunității, uneori ajutând statul, alteori făcând ceea ce acesta nu poate sau nu știe să facă.
În România, aceste organizații abia dacă supraviețuiesc de la o lună la alta. Mai bine de jumătate din ONG-urile din țară nu au niciun angajat și doar ceva mai puțin de o cincime (18%) au mai mult de trei, în timp ce bugetul a circa 40% din ONG-uri este mai mic de 5.000 de lei pe an.
În plus, se conturează deja o tot mai gravă criză a resursei umane. În spatele faptelor bune pe care le fac aceste organizații există extrem de multă muncă administrativă, de management, de comunicare. De exemplu, pentru a le dona unor copii rechizite e nevoie de lista copiilor beneficiari, de asigurarea acordului școlii sau primăriei, de achiziția materialelor, de depozitare, ambalare, transport, personal care să împartă pachetele celor mici la fața locului, apoi de elaborat rapoarte pentru finanțatori, cu documente justificative, avize, facturi, fotografii, declarații, plus dosarele cu documente cerute lunar sau trimestrial de autorități… [continuare]
Accesați articolul integral pe republica.ro
