România a ales. Pe 18 mai 2025, românii au spus clar că nu vor extremism, nu vor ură, nu vor delir. L-au ales pe Nicușor Dan președinte, iar odată cu această decizie a venit momentul ca unii dintre cei mai toxici actori ai ultimelor luni să fie împinși în afara vieții publice. Iar în fruntea acestei liste se află, fără nicio îndoială, Călin Georgescu. Acest personaj sinistru al istoriei recente a României nu a făcut altceva, din decembrie 2024 și până astăzi, decât să contribuie activ la divizarea societății, la cultivarea urii și a neîncrederii și la întreținerea unui climat de suspiciune bolnavă, hrănit din minciuni și conspirații.
Timp de luni de zile, Georgescu a fost prezent pe canalele de comunicare ale grupărilor radicale, rostind aceeași placă obosită despre „trădători de neam”, „planuri globale de subjugare a României” și „sclavia Bruxelles-ului”. A fost una dintre cele mai vocale surse de otrăvire morală a spațiului public. În mod obsesiv, a repetat că „alegerile sunt controlate din afară”, că „poporul nu mai are suveranitate”, și că „se pregătește o dictatură globalistă”. Nicio dovadă. Nimic concret. Doar sloganuri, frici fabricate și mesaje menite să dezbine.
Cel mai grav însă este modul în care și-a concentrat discursul pe dezbinare socială. Într-o perioadă în care România avea nevoie de stabilitate și luciditate, Georgescu s-a dedicat unui singur obiectiv: să-i întoarcă pe români unii împotriva altora. Vaccinați contra nevaccinați, „români adevărați” contra „vânduți globalismului”, „ai noștri” contra „ai lor”. A semănat ură cu o insistență demnă de cauze mai bune și a pozat în salvator într-o țară pe care o trata, zi de zi, ca pe un câmp de luptă ideologică.
Georgescu nu a fost singur, dar a fost poate cel mai vocal. A alimentat neîncrederea în orice instituție a statului, de la Guvern și Parlament, până la justiție și presă. Totul a fost, în ochii lui, o conspirație. Alegerile? Falsificate. Președintele în funcție? „Instalat de forțe oculte”. Orice rezultat care nu i-a convenit a fost, automat, „aranjat”. Într-un interviu din martie, difuzat online de o platformă apropiată cercurilor conspiraționiste, Georgescu afirma senin: „Nu mai există România, există o colonie. Dacă românii nu înțeleg asta, vor plăti cu sânge.” Un discurs periculos, profund anti-democratic, care n-ar fi trebuit tolerat în niciun spațiu public responsabil.
Dar a fost. Pentru că discursul lui a convenit unei părți a clasei politice care a avut tot interesul să creeze haos. Și aici apare complicitatea: Georgescu nu a fost doar un personaj marginal, ci unul invitat și promovat constant de forțele politice care au cultivat ura ca strategie electorală. El a fost vocea „spirituală” a unor campanii construite pe frică, pe dispreț față de reguli și pe neîncredere în democrație. A fost acolo unde era nevoie să fie turnat gaz pe foc.
Mai grav decât discursul său este disprețul constant pe care l-a arătat față de lege. Nu a fost niciodată interesat de respectarea regulilor, deși poza în apărătorul unui „stat curat” și „eliberat de corupție”. Dovadă stă faptul că, în prezent, este investigat penal și se află sub control judiciar. Când a plecat la drum cu intenția declarată de a ajunge la Cotroceni, tot ce trebuia să facă era să respecte legea — atât. Dar nici asta n-a fost în stare. Și atunci ne întrebăm: de ce nu sunt în stare acești oameni, care pretind că vin să „salveze România”, să respecte cele mai simple norme legale? Răspunsul e dureros de simplu: pentru că nu cred în lege, nu cred în reguli, nu cred în statul de drept. Ei cred doar în propria lor imagine mesianică și în haosul pe care îl pot crea în jurul lor. România nu mai are nevoie de astfel de personaje.
De aceea, victoria lui Nicușor Dan nu este doar o victorie personală sau politică — este, mai ales, o șansă pentru vindecarea spațiului public. Un vot pentru normalitate, pentru decență, pentru un președinte care nu trăiește din scandaluri și conspirații. Cu acest rezultat, România a spus răspicat că nu mai are nevoie de voci ca Georgescu. Nu mai are nevoie de profeți ai apocalipsei și de vânzători de iluzii suveraniste fabricate în laboratoarele fricii.
Este momentul ca Călin Georgescu să devină irelevant. Nu uitat — pentru că asemenea personaje nu trebuie uitate, ci înțelese și demontate. Dar irelevant. Pentru că nu mai are ce să caute într-o societate care își dorește dialog, construcție și speranță. România nu are nevoie de vizionari mesianici cu privirea pierdută și cuvinte goale. Are nevoie de luciditate. Iar istoria recentă ne-a arătat că Georgescu nu are nimic de oferit în afară de ceață.
În decembrie 2024, Georgescu poza în salvatorul României. În mai 2025, românii au spus că nu vor să fie salvați de el. Și nimic nu e mai clar de atât. România vrea altceva. Și bine face.
