AUR a pierdut. Nu doar niște alegeri. A pierdut testul maturității politice. A pierdut ocazia să arate că, dincolo de scandaluri, conspirații și discursul de ură, poate înțelege ceva din democrație. Dar nu — în loc de reflecție, au ales din nou victimizarea. În loc de un pas spre normalitate, au făcut saltul înapoi spre teoriile conspirației.
La prima ieșire publică după ce George Simion a fost respins de majoritatea alegătorilor, AUR a demonstrat că nu a înțeles nimic. Ba mai mult, pare decis să continue exact cu ce a eșuat: dezbinare, ură și sfidarea oricărei forme de responsabilitate.
Dan Tănasă, purtătorul de cuvânt al partidului, a anunțat solemn că „refuzăm să girăm o farsă politică”. Farsa, în opinia AUR, constă în faptul că nu a câștigat George Simion. Mai departe, spune că „Nicușor Dan refuză dialogul cu toate formațiunile politice, alegând doar partidele care l-au susținut”, ca și cum cineva ar fi obligat să-i ia de mână și să-i așeze la masa consultărilor, ignorând logica elementară a oricărei coagulări majoritare în jurul câștigătorului.
Retorica lor este aceeași, chiar dacă a fost respinsă de majoritatea românilor. Nu acceptă regulile jocului democratic decât dacă ies câștigători. Dacă nu, e „fraudă”. Dacă nu sunt consultați cu onoare și aplauze, e „dictatură”. Dacă presa nu le face jocul, e „plătită”. Dacă nu sunt ei la putere, România nu mai are dreptul să existe decât pentru cei care au votat cu Simion.
Ce fac, în fond, liderii AUR? Transmit subtil — sau mai puțin subtil — că doar votanții lor, acei 5,3 milioane, contează. Restul, peste 6 milioane de români care l-au votat pe Nicușor Dan, sunt ignoranți, manipulați, străini de neam și trădători. Aceasta este esența discursului lor: o Românie ruptă în două, în care o tabără merită să trăiască, iar cealaltă e de decor.
Dacă ar fi fost un partid cu adevărat preocupat de binele țării, AUR ar fi tras o concluzie simplă: ura nu a câștigat. A fost respinsă. Oamenii nu s-au lăsat convinși că tot ce e altfel trebuie urât. Nu au crezut în basmele cu rețele străine, cu influenceri plătiți, cu serviciile franceze care sabotează Telegram-ul. Oamenii au ales, iar alegerea lor a fost clară.
În loc să respecte această alegere, AUR se agață de cel mai discutabil pretext cu pretenții de „dovadă”: un mesaj aruncat în spațiul public de fondatorul Telegram, Pavel Durov, cetățean rus. Pe 18 mai, exact în ziua turului doi al alegerilor prezidențiale, acesta a postat un mesaj criptic, dar extrem de bine calculat: „Un guvern occidental (…) a abordat Telegram, cerându-ne să reducem la tăcere vocile conservatoare în România înaintea alegerilor prezidențiale de astăzi. Am refuzat categoric.” Nu a dat nume, nu a oferit detalii, doar a aruncat în spațiul public o acuzație gravă, bine calibrată pentru a produce suspiciune și a alimenta neîncrederea într-un moment esențial pentru democrația românească.
După alegeri, când votul fusese deja exprimat, Pavel Durov a revenit cu o „clarificare”. De data aceasta, a susținut că „în această primăvară” ar fi fost abordat de șeful serviciilor secrete franceze (DGSE), Nicolas Lerner, care i-ar fi cerut să cenzureze vocile conservatoare din România. Nicio dovadă. Nicio înregistrare. Nicio explicație de ce a ales să facă publică această acuzație abia în duminica alegerilor, deși susține că solicitarea i-a fost adresată anterior. Doar o poveste aruncată în spațiul public pentru a semăna neîncredere, o poveste care însă nu a avut efectul scontat și George Simion a pierdut cu tot cu ajutorul vocilor conservatoare pe care Durov ar fi refuzat să le cenzureze.
Că AUR își bazează pozițiile oficiale pe un asemenea material propagandistic, în loc să se raporteze la realitatea urnelor, e nu doar trist, ci periculos. A transforma insinuările unui CEO de aplicație într-un capăt de acuzare națională e încă o dovadă că acest partid refuză realitatea în favoarea unei ficțiuni confortabile, în care este mereu victimă și niciodată responsabil.
AUR a fost trimis în opoziție de votul popular. Dar nu dă niciun semn că ar vrea să folosească această poziție pentru a construi ceva pentru toți românii. Nu face nici cel mai mic efort de reconciliere sau de dialog real. Dimpotrivă: pare preocupat doar să-și radicalizeze și mai mult propriul electorat și să ignore complet restul societății.
Când ai o singură tactică și aceea a eșuat, fie înveți ceva și te adaptezi, fie devii ridicol. AUR pare să aleagă a doua variantă. În mintea lor, România e o țară furată, în care doar „ai lor” au dreptul la cuvânt. Restul sunt dușmani de clasă, masă de manevră sau „zombi manipulați de presă”.
AUR nu a pierdut alegerile din cauza unei farse. A pierdut pentru că a epuizat un discurs bazat pe frică, ură și minciună. Oamenii s-au săturat de lozinci cu tricolorul în fundal, de conspirații rostogolite pe internet, de lideri care urlă în loc să construiască și de postările pe social media ale domnului Georgescu, în care — asta am aflat azi — folosește expresii din Stăpânul inelelor de Tolkien, încercând să pară un mare gânditor. 🤣😂
Poate că, la un moment dat, vor înțelege că a fi în opoziție nu înseamnă a urî țara care nu te-a votat. Până atunci, vom avea parte de același spectacol penibil al unei frustrări transformate în strategie.
