O femeie de 22 de ani, însărcinată, a fost ucisă cu brutalitate în plină stradă. Cu un topor. În cap. În fața copiilor ei. În fața propriei mame. Agresorul a plecat. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A fost reținut abia mai târziu. Dar, pentru ea, era mult prea târziu.
Tânăra ceruse ajutor. Se mutase pentru a scăpa de agresor. Dimineața, poliția fusese deja sesizată. A fost acolo. A plecat fără să intervină. Martorii sunt clari: „Dacă îl luau de dimineață, nu se întâmpla.”
Acesta este al 26-lea femicid înregistrat în România în 2025. Și suntem abia la jumătatea anului.
Femicidul nu este o întâmplare. Este rezultatul unui sistem care refuză să vadă, să audă, să acționeze. Trăim într-o țară în care fetele și femeile mor sub ochii noștri. Nu din greșeală. Ci pentru că atunci când au avut curajul să ceară ajutor, nu li s-a oferit, ci au primit stigmatizare, discriminare, lipsă de înțelegere și de empatie… [continuare]
Accesați articolul integral pe republica.ro
