Totul e bine și frumos. S-a terminat și Evaluarea Națională, s-a dus și bacul, a mai trecut un an școlar, mediile sunt bune și rata de promovare a trecut de 70%. Serbări, baloane, discursuri, emoții, pâine și sare, diplome, coronițe, costume populare, copiii sunt cei mai buni, profesorii minunați, privim cu încredere spre viitor; autoritățile sunt mulțumite, presa scrie frumos – adică de bine –, toată lumea e fericită.
Dincolo de asta, nu e deloc clar în ce direcție ne îndreptăm. Pentru că, de fapt, nu s-a schimbat mare lucru. Nu știm ce și cât am pierdut în timpul pandemiei, deși toate semnele arată pierderi mari de învățare în rândul copiilor, pierderi care se vor vedea doar în timp. Nu e clar nici ce conținuturi și competențe ar trebui să-i învățăm pe copii în viitor. Iar asta se întâmplă pentru că dezbaterea publică (și în realitate nici măcar cea din rândul experților…) nu e una de substanță.
Se discută despre orice, mai puțin esențialul: și anume, cum să facem ca școala să răspundă intereselor copiilor și să dezvolte personalități, oameni adaptați secolului XXI, cu valori precum toleranță, civism, respect pentru democrație și deschidere culturală. Școala nu este dresaj… [continuare]
Citiți articolul original pe republica.ro
