Soluția consultărilor cu partidele prin care Marcel Ciolacu a încercat să iasă din fundătura în care singur s-a băgat, prin ultimatumul fâsâit dat ministrului de Interne pe tema datei prezidențialelor, ar fi putut să fie ingenioasă, dacă nu ar fi fost în tușe prea groase și plină de erori, unele cu un potențial cost major. Reparația poate fi mai rea decât ceea ce trebuia reparat.
Ca să acopere cedarea în fața liberalilor prin renunțarea la calendarul convenit în martie, Marcel Ciolacu a încercat un exercițiu deopotrivă democratic și de putere.
Da, este un exercițiu democratic să iei o decizie după ce ai consultat cât mai mulți dintre actorii politici din Opoziție. Și da, este ingenios să folosești o prerogativă – simbol pentru funcția prezidențială – pentru a transmite că adevărata putere nu e la Palatul Cotroceni, ci la Palatul Victoria, în mâna premierului.
O putere care, spune domnia sa pentru partid mai ales, îi aparține deja, chiar dacă nu va candida și care merită cel mai mare efort pentru a fi păstrată (ceea ce nu e complet greșit, dar despre asta o analiză separată)… [continuare]
Accesați articolul integral pe spotmedia.ro