Vladimir Putin, mai ales în zilele noastre, este insultat pe scară largă. Pentru unii este un criminal de război, pentru alții este un dictator, iar pentru mulți este pur și simplu un om foarte rău.
Dar nu a fost întotdeauna așa.
New York Times a găsit în arhivă imagini video care cuprind nici mai mult nici mai puțin de 20 de ani de summit-uri internaționale, discursuri și conferințe de presă și s-a descoperit că Putin era un bărbat care în trecut s-a bucurat de mare respect: e cel care a mers la pescuit și a dansat cu George W. Bush, e cel care primea laude peste laude de la Angela Merkel, e cel care era îmbrățișat cu patos de Tony Blair ori de câte ori se întâlneau și e cel ale cărui glumele i-au făcut pe liderii NATO să se rostogolească pe podea în râs.
Așa cum dezvăluie în mod clar clipul de mai sus, liderii occidentali l-au considerat cândva pe Vladimir Putin nu doar un aliat, ci și, aparent, un prieten.
Chiar dacă pur și simplu îi dădeau beneficiul îndoielii în scopuri politice, ei făceau un pariu naiv de proporții istorice: Fii „prietenos” cu Putin și poate că vă fi „prietenos” înapoi.
Este adevărat că acest mod de diplomație personală a obținut câteva victorii semnificative în materie de securitate. Au fost semnate tratate pentru controlul armelor, iar Putin a permis avioanelor americane să atace talibanii din baze militare stabilite în țări satelit ale Rusiei.
Dar, când tancurile rusești au intrat în Georgia în august 2008, George W. Bush, președintele american de la acea dată a aflat că prietenia sa de opt ani cu liderul rus nu are nici o importanță în fața ambițiilor teritoriale ale lui Putin.
Deși este discutabil dacă guvernele occidentale ar fi putut prevedea orizontul sângeros al viziunii lui Putin, acum acum putem spune cu siguranță un lucru: diplomația personală nu funcționează atunci când ai cea mai mare nevoie.
