Chiar dacă anii 40 sunt departe, asta nu înseamnă că nu există „mașini ale timpului” care să ne poată transpună exact în acea perioadă. Întocmai, este vorba despre filmele acestor ani, care au potențialul de a reitera culoarea locală a acelor timpuri, cu tot ceea ce înseamnă aceasta – cadru și tehnologie (sau lipsa acesteia), societate și cultură, oameni și povești. Deceniul premergător acestei perioade a reușit să consolideze numeroase dintre inovațiile cinematografiei pe care le cunoaștem (și care sunt folosite) chiar și astăzi. Mai mult decât atât, se cade să facem o referire la perioada războiului, întrucât aceasta a avut un impact major asupra cinematografiei anilor 40.
De ce? Pentru că, în primul rând, multe studiouri, mulți regizori și chiar puteri oficiale și-au îndreptat atenția spre a documenta acțiunile și curajul semenilor, strategiile militare și altele de această natură. Bineînțeles, aceste filme din anii 40 s-au dezvoltat multilateral, adoptând o gamă variată de subiecte, teme principale și secundare. Totuși, războiul și-a lăsat impactul mai ales în acest sector al artei. În aceeași perioadă, numeroase studiouri de renume (cum ar fi Disney, spre exemplu) au reușit să-și lase o amprentă majoră asupra cinematografiei.
De la producții clasice de animație, până la abordarea temelor romantice, poveștilor siropoase și a celor de dramă-dragoste, în acești ani s-au pus bazele a ceea ce mulți numesc „neorealism”, al cărui epicentru a fost în special în Italia acelor ani. Regizori de renume au reușit să surprindă nu doar țara de origine, ci întregul mapamond, cu creații dintre cele mai excepționale, cum sunt Roma, oraș deschis (1945), Hoții de biciclete (1945), Viața și moartea colonelului Blimp (1943), De când ai plecat (1944), însă și multe altele…
Accesați articolul integral pe
