Poate că dumnealui are un glob de cristal ascuns în sertar, iar noi n-am aflat. Poate că în loc de rapoarte secrete de la serviciile de informații, Moșteanu citește horoscopul și acolo scrie că peștii și balanțele nu vor fi atacate anul ăsta.
Omul vorbește cu o seninătate dezarmantă despre faptul că sub umbrela NATO putem dormi liniștiți. Dar cum să dormi liniștit când chiar în momentul ăsta Rusia arată zilnic că e dispusă să distrugă, să ucidă și să calce totul în picioare? Să spui că Putin „n-are curaj” e o glumă proastă. Putin nu are nevoie de curaj, are doar nevoie de chef. Și dacă mâine are chef să provoace haos, îl provoacă – nepregătit, pregătit, nu contează, pentru că Rusia e un stat terorist și teroriștii nu se opresc să-și facă planuri pe termen lung înainte să omoare oameni.
Mark Rutte, secretarul general al NATO, spune clar: Rusia ar putea fi pregătită să folosească forța militară împotriva NATO într-un termen de cinci ani. Asta e declarație oficială, venită de la cel mai autorizat om în materie de apărare din alianță. Dar nu, Ionuț Moșteanu știe mai bine! Rutte probabil exagerează, o fi băut o cafea prea tare dimineața și a devenit alarmist. Noroc că vine Moșteanu, cu glas de profesor suplinitor la educație civică, să ne spună: „Stați liniștiți, nu există inamic”.
Și aici apare marea întrebare: ce l-a recomandat pe acest domn pentru funcția de ministru al Apărării? Serios, chiar sunt curios. Că dacă apărarea României stă în mâinile unui om care crede că războiul se rezumă la „curajul” rușilor, atunci să ne pregătim de spectacolul tragic. Moșteanu nu înțelege un lucru elementar: poate că Rusia nu e pregătită să atace NATO în sensul clasic al unui război total, dar să-i spună asta și lui Putin! Că dacă mâine dimineață se trezește omul și are chef să provoace haos, îl provoacă. Nu-l interesează pe el dacă are „curaj” sau nu. Și, sincer, nici nu-l interesează dacă are toate resursele sau toate planurile puse la punct. Putin atacă pentru că poate, pentru că vrea și pentru că terorismul de stat pe care îl practică se hrănește din sânge și distrugere.
Cum să nu pricepi, ca ministru al Apărării, că Rusia de azi nu se oprește în fața nimănui și nimic? Că nu e vorba doar de tancuri și rachete, e vorba de mentalitatea unui regim care și-a făcut un obicei din a bombarda spitale, școli, blocuri de locuințe? Că Putin nu are nevoie de o armată pregătită impecabil ca să ucidă copii, femei și bătrâni? O demonstrează deja în Ucraina, zi de zi, cu fiecare crater lăsat în mijlocul cartierelor rezidențiale.
Și atunci stau și mă întreb din nou: CUM A AJUNS ACEST OM MINISTRU AL APĂRĂRII? Să spui, ca responsabil de securitatea țării, că „Rusia nu are curaj să atace NATO” mi se pare echivalent cu a spune „lupul nu are curaj să intre în stână, că sunt câinii pe lângă”. Problema e că lupul a intrat deja în stâna Ucrainei și o face praf. Iar noi avem un ministru care își imaginează că dacă repetă suficient de multe ori că suntem protejați, realitatea se va conforma cu optimismul lui.
În logica lui Moșteanu, dacă Putin se hotărăște mâine să trimită câteva rachete spre Polonia sau România „doar ca să testeze terenul”, ar trebui să fim liniștiți. Că, deh, Rusia „nu e pregătită”. Poate n-are destul motorină la tancuri, poate are bateriile descărcate la drone, dar, în schimb, are pofta și cinismul să omoare civili. Și aici e tragedia: că în timp ce Rusia nu se dă în lături de la crime abominabile, noi avem un ministru al Apărării care crede că problema e de „curaj”.
Și mai are omul o obsesie: Articolul 5. Îl invocă de parcă ar fi un fel de vrajă Harry Potter: „Avada Kedavra, Articolul 5!”. Dacă spui formula de trei ori în oglindă, toți potențialii inamici dispar. Eu, unul, nu mă simt foarte protejat să știu că strategia apărării României se bazează pe o incantație repetată la televizor. În loc să facem planuri serioase, să pregătim armata și să construim infrastructură defensivă, noi ne bazăm pe faptul că Moșteanu ne spune să dormim liniștiți. Problema e că istoria ne-a arătat că popoarele care au dormit liniștite în fața pericolului s-au trezit direct sub tăvălug.
Dar hai să fim corecți: poate Moșteanu are dreptate și Rusia chiar nu are „capacitatea” acum să atace NATO. Și ce să facem, să ne culcăm pe o ureche și să așteptăm până când o să aibă? E ca și cum ai vedea un incendiu izbucnind în apartamentul vecin și ai zice: „Nu-i nimic, flăcările încă nu au ajuns la mine în bucătărie”. Logic, nu? Îți faci ceaiul liniștit și te uiți pe TikTok, că doar pompierii vin sigur dacă se extinde focul.
Și apropo de TikTok: fascinant cum Moșteanu și restul oficialilor își calibrează mesajele nu după rapoarte de securitate, ci după „sentimentele unor oameni cu creierele arse de rețele sociale”. Adică în loc să explice clar ce riscuri sunt și ce măsuri se iau, preferă să vândă o stare de confort artificial, ca un sedativ mediatic. Că poate așa uită oamenii că nu există o politică unitară de apărare, că parteneriatul strategic cu SUA e practic suspendat și că în ultimul an am bifat una după alta catastrofe diplomatice și militare.
De altfel, episodul cu SUA e un alt exemplu de cum Moșteanu trăiește într-o lume paralelă. El încă se agață de „relația privilegiată cu americanii”, de parcă ar fi vorba de un fost iubit care nu mai răspunde la telefon, dar tu tot îi scrii poezii pe Facebook. În realitate, vicepreședintele JD Vance a criticat public România, iar programul Visa Waiver a fost suspendat pe termen nedeterminat. Dar ce contează, noi tot ne lăudăm că parteneriatul e „solid”.
Între timp, Rusia râde cu gura până la urechi. Propaganda Kremlinului se plimbă nestingherită prin România, iar autoritățile noastre se prefac că totul e sub control. Și aici vine întrebarea care mă roade: oare chiar cred Moșteanu și ceilalți ce spun, sau pur și simplu ne iau de proști? Pentru că, sincer, nu știu ce e mai grav: să ai un ministru al Apărării care chiar e convins că suntem invulnerabili, sau unul care știe adevărul, dar alege să-l ascundă sub preș ca să nu strice somnul cetățenilor.
În loc să avem lideri care spun răspicat: „Da, există pericol, trebuie să fim pregătiți”, avem politicieni care ne cântă de leagăn. În loc de planuri și acțiuni, avem lozinci și replici de PR. Și mă întreb cât o să mai reziste România în fața realității, dacă singura strategie e să dormim liniștiți, așa cum ne îndeamnă Moșteanu.
