Băiatul meu a trecut foarte dezamăgit prin școala generală și eu la fel pe lângă el. A fost prima generație cu clasa pregătitoare, nu a avut niciodată manuale pe bancă la început de școală ca noi toți, a avut trei (3) învățători, din a căror experiență adunată aș fi făcut aproape unul ca învățătoarea mea, zic aproape pentru că oamenii ăștia își fac oarecum treaba, dar nu își iubesc copiii.
A rezultat un colectiv zbuciumat și aproape mereu nestăpânit, sursă de frustrări maxime mai apoi pentru profesori și diriginte, frustrări care au estompat arta educațională și dăruirea pe care o așteptam de fapt.
O școală care curge rutinat, fără a da șanse copiilor cu inițiativă sau idei de modernizare și care nu îi învață nici să citească (să descopere sau să iubească în fapt cărțile), nici să învețe, ci doar lasă zilele să curgă. Fără inițiative, fără zvâc, fără vlagă și fără dorința reală de evoluție… [continuare]
Accesați articolul integral pe republica.ro
