Într-una din diminețile trecute, în timp ce ieșeam din stația de metrou Moorgate din Londra, doi polițiști, un bărbat și o femeie, ajutau un bătrân să urce scările. Homeless, cel mai probabil. Îmbrăcat ca vai de el, cu o barbă care nu mai văzuse briciul de cine știe când.
Omul era atât de beat, încât credea că îl ajută copiii lui. L-am auzit spunându-le să-l lase în pace, că altfel o să le tragă câte una la fund, ca atunci când erau mici. Polițiștii se uitau unul la altul și zâmbeau. Nu batjocoritor, ci cu milă și înțelegere. Nu l-au contrazis, nu i-au zis că bate câmpii, nu l-au certat că e un nenorocit care-și bea mințile.
Pentru ei, nu era un bețiv, ci un biet om a cărui poveste neștiută l-a împins în brațele băuturii și apoi, în stradă. Un tată care a pierdut direcția la un moment dat și care-și reîntâlnește copiii în niște străini… [continuare]
Accesați articolul integral pe republica.ro
