Jan Sekaci a început să cânte la violoncel atunci când tatăl său, contrabasist, l-a convins că este instrumentul care l-ar ajuta să imite sunetul grav al văcuței Milka. Îi plăcea ciocolata, așa că a fost convins imediat. Iar astăzi puștiul din Oradea a ajuns să cânte pe marile scene ale lumii și să câștige, printre altele, premiul I la Concursul Internațional de Violoncel Klaipėda din Lituania, premiul I la Concursul Internațional de Violoncel ProArt din Khmelnitsky, Ucraina sau premiul I la Concursul Internațional Johannes Brahms din Austria.
Jan Sekaci are un nume special, iar istoria sa „se bazează pe imigrarea în România a unei societăți de pădurari ceho-slovaci de acum aproximativ 250 de ani. „Strămoșii mei au primit dreptul de a deține o bucată de pământ în locul unde au fost angajați să defrișeze, iar așa s-a creat comunitatea de slovaci din zona Șinteu, de unde provine bunicul meu. Iar despre prenumele Jan, este un nume foarte întâlnit în lumea creștin-occidentală, dar sub diferite forme, în România fiind Ioan”.
Pe 6 decembrie îl putem asculta la Sala Radio în Concertul în si minor pentru violoncel și orchestră, op. 104 al lui A. Dvořák, dirijat de Gabriel Bebeșelea.
Dar cum arată viața sa acum? Cum a fost evoluția de la liceul din Oradea natală, la Academia Barenboim-Said din Berlin, la clasa profesorului Frans Helmerson? De îi place sportul extrem și ce anume practică? Și cum este să cânte pe un violoncel creat de Vincenzo Postiglione, în anul 1853, la Napoli?… [continuare]
Accesați articolul integral pe life.ro
