Kiki Simion a copilărit într-o familie în care părinții voiau neapărat ca ea să facă și altceva în afară de școală. Ei își doreau ca acel altceva să fie sportul. Ea s-a lipit de teatru și de dans, mai mult decât de înot și tenis, „motiv pentru care au fost singurele constante din viața mea”.
O găsim astăzi atât pe scenele din București, cât și la Bacău. Dar drumul său artistic nu a fost unul atât de ușor pe cât ar putea crede oamenii. Ce nu știe nimeni despre Kiki Simion este că „i-a fost extrem de greu după facultate. Cu meseria și tot. Cu gândurile pe care le-am avut. Poate că de fapt sunt oameni care știu asta despre mine, dar de curând am început să vorbesc tare și răspicat despre cum mă enervează tendințele noastre, de artiști, de a ne da rotunzi în diverse contexte sociale în legătură cu „cât de ocupați suntem” și „ce de proiecte urmează să facem”. Se naște o competiție extrem de ciudată și toxică pe ceva ce, de foarte multe ori, e departe de adevăr. Nu înțeleg de ce nu putem să recunoaștem că e fucking greu. Și că doare și că nu e totul doar roz și cu multe colaborări și proiecte și posibilități de angajare. Nu e deloc așa”.
Cum a trecut peste această perioadă? Ce și-ar dori de la colegii săi de breaslă? Cum vede realitatea socio-politică de astăzi? Și cât de importantă este relația pe care o are cu prietenii și partenerul de viață? Aflăm din interviul de mai jos:
„Un grup de tineri idealiști se adună într-o mansardă pentru a fonda un partid politic. Fără experiență reală în politică și cu idei confuze și uneori ridicole, ei dezvăluie ignoranța și egoismul fiecăruia, reflectând într-un mod comic lipsa de conexiune dintre aspirațiile lor și realitatea politică”. Povestește-ne puțin despre spectacolul PARTY în care te putem vedea la Teatrul Metropolis… [continuare]
Accesați articolul integral pe life.ro
