Un fost militar canadian, șofer care plecase în drum spre Calgary, a ajuns să apere de ruși un mare oraș ucrainean despre care nu auzise în viața lui.
Pe uniforma bărbatului, alături de drapelul Ucrainei, strălucește o frunză de arțar. E simbolul țării sale: Canada. Suntem în prima linie a frontului de la Harkov, iar Matthew McGill este unul dintre soldații provenind din 55 de țări care au ales să lupte umăr la umăr cu ucrainenii.
„Lipsă de echipament!” – este primul lucru invocat de Matthew. „Legiunea are nevoie de mai mulți bani pentru procurarea echipamentului!”, spune el.
Matthew are 49 de ani și este veteran al Forțelor Armate ale Canadei. Aici, în tranșeele din Harkov, veghează pozițiile trupelor rusești de pe malul opus al râului. Canadianul face parte dintr-un batalion de cercetași și negociază zilnic cu amenințările, riscul și adrenalina bombardamentelor.
Pentru el, dușmanul nu are față, dușmanul sunt proiectilele aruncate letal de ambele tabere, uneori de la zeci de kilometri, spre oamenii din prima linie. „De fapt, nici nu mi-am văzut adversarul în ochi. Îmi ciulesc urechea ca să deslușesc din ce direcție vine tirul. Dacă sunetul e mai puternic, sar în tranșeu”.
Conducea o cisternă la 8.500 de kilometri depărtare
McGill rememorează cum a ajuns aici, într-un cuib săpat în pământul ars de soare, aproape de granița ucraineano-rusă, ca să apere un oraș care îi era complet străin. Era la muncă în 24 februarie 2022, ziua în care Rusia a invadat Ucraina.
Șofer de profesie, conducea o cisternă plină cu combustibil în drum spre Calgary. În zilele ce au urmat, președintele Zelenski a anunțat înființarea Legiunii Internaționale, iar veteranul canadian a simțit că vrea să facă ceva pentru cei atacați în acest război.
„Întâi, m-am gândit să postez pe Facebook. Apoi am realizat că aș putea face mai mult decât să donez ceva bani sau să public o postare pe Facebook ca suport pentru Ucraina”, zice el. „Am calculat că experiența militară pe care o am poate fi utilă aici.”
Matthew are o familie numeroasă în Canada: doi fii, de 29 și 4 ani, iar acum o lună a devenit bunic. De când a plecat, cei dragi îl așteaptă, chiar dacă unii sunt în dezacord cu decizia lui.
Unii membri ai familiei mele s-au supărat pe mine. Ei nu pot să înțeleagă de ce am venit aici. Își fac griji mari.
La început a fost haos
S-a înrolat în luna martie, după ce a aplicat la Ambasada Ucrainei din Canada. Două săptămâni mai târziu a aterizat în Varșovia. Acolo a fost întâlnit de voluntarii ucraineni, care l-au dus la o bază militară din Ucraina, unde împreună cu alți voluntari străini s-a antrenat timp de o lună.
„La început a fost dezordine. Lipstă totală de disciplină! Haos!”, povestește Matthew, necruțându-se nici pe el, dar nici organizarea legiunii din care face parte. „Pe parcurs, ne-am îmbunătățit! Acum chiar suntem buni!”
Spune că a fost la un pas de moarte, când o rachetă a lovit clădirea în care se afla. A scăpat doar cu o sperietură zdravănă și cu ochelarii fărâmițați. Era perioada în care rușii vânau cu rachete de la mare distanță centrele de pregătire ale străinilor, normal din perspectiva lor, ca să descurajeze înrolările.
„Din fericire, atunci, la noi, nimeni nu a avut de suferit. Mi-a trecut toată viața prin fața ochilor.”, mărturisește militarul. „E un moment care te marchează pe toată viață.”
„E mai rău decât se vede la știri”
Pe lângă explozii, mai există și riscul de a cădea în mâna inamicului. Doi britanici și un marocan, capturați de ruși la Mariupol, au fost condamnați la moarte de un tribunal din Donețk. Presa din Rusia scrie că doi voluntari din partea ucraineană, care ar fi americani, au fost luați prizonieri în Ucraina. Guvernul rus îi consideră pe luptătorii internaționali mercenari, ceea ce ar putea însemna un tratament mai rău în cazul în care sunt capturați. McGill spune că rămâne în Ucraina până la sfârșitul lui august.
„Cred că 6 luni departe de casă sunt suficiente pentru mine.”, spune el.
Ce l-a motivat? În mod paradoxal, spune veteranul canadian, atrocitățile provocate de ruși l-au făcut să vadă mai clar miza generală și pe cea proprie, care l-a adus și îl menține aici, pentru încă o lună plină de riscuri.
„Aici totul este foarte serios. E mai rău decât se vede la știri.”, susține militarul din țara frunzei de arțar. „E un război pentru democrație! Nu am decât să-i mulțumesc lui Dumnezeu că în Canada nu este război și că oamenii mei dragi sunt în siguranță”.
Încheiem discuția, mă roagă să fiu atent. Se trage spre tranșee și așteaptă sunetul următorului obuz. În liniștea văratecă, ai zice că n-o să mai vină niciodată.
Citiți articolul original pe libertatea.ro