Emilia Bebu vorbește despre actorie ca despre un drum fără certitudini, început nu dintr-o revelație spectaculoasă, ci dintr-o întâlnire firească cu teatrul în adolescență. Pentru ea, scena a devenit un spațiu al recunoașterii și al descoperirii interioare, un loc în care fragilitatea, curiozitatea și nevoia de a fi văzută s-au transformat într-o vocație. De atunci, fiecare rol este un început, o redescoperire a meseriei și a propriei vulnerabilități.
Am vorbit cu Emilia Bebu despre întâlnirile formative cu „actorii-școală”, despre sentimentul de a fi aruncată prea devreme într-un „meci de finală”, dar și despre nevoia permanentă de adaptare într-o profesie imprevizibilă.
Emilia Bebu nu revendică o metodă fixă de lucru: se lasă ghidată de rol, de parteneri, de energia regizorului, cultivând empatia și dorința de a explora mereu alte forme de expresie… [continuare]
Accesați articolul integral pe life.ro
