Ne-am amintit! Ne-am amintit! Aceasta e țara lui Hagi! Aceasta e țara în care Hagi câștigă! Am asistat aseară, din păcate doar de la televizor, la o sărbătoare a fotbalului, a performanței, cum n-am mai văzut de când eram copil. Parcă întreaga Românie câștigase trofeul mult dorit, parcă noi, cu toții, șut după șut, reușiserăm să marcăm golul câștigător.
Am crescut într-o familie în care dragostea pentru Universitatea Craiova nu era negociabilă. Așa că am învățat să iubesc echipa Craiovei și, indiferent de natura competiției, să țin cu oltenii. Și astăzi tot cu Craiova țin. Și mă uit, în jurul meu, la tresăriri către aceeași echipă a unor oameni despre care se poate spune orice, numai că n-au valoare, numai că n-au conștiință.
Am lângă mine, în familie, steliști, oameni care țin cu Steaua din copilărie. Și cunosc în clubul acesta persoane care cred în performanță și, care, din când în când, cred și în poezie. Așa că n-am cum să nu respect și această identitate din Liga 1 a fotbalului românesc.
Tot în casa mea, se cânta imnul Rapidului, scris de tata, din dragoste adevărată și fără niciun fel de interes, și pus pe muzică de atât de talentatul Victor Socaciu. Așa că, învățând glasul roților de tren pe de rost, n-am avut cum să nu țin, de fiecare dată când rațiunea mi-a dat voie, și cu Rapidul, cu echipa din Giulești care, iată, a renăscut frumos.
DAR ce face Hagi la Constanța trece de orice previziune, sparge orice apartenență. În al doilea an în care e prezent în prima linie, Farul stă pe primul lor majoritatea etapelor și, la meciul cu steliștii de ieri, întoarce rezultatul, de la 0-2 la 3-2…
Accesați articolul integral pe
