George Simion și ideologul Sorin Lavric nu ar fi fost în stare să obțină pentru AUR ce i-au adus zilele astea academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, președintele României și unul dintre oamenii „de cultură” care intoxică spațiul public, în numele „sufletului românesc”, de inspirație rusească.
La pupitrul Academiei Române, Constantin Bălăceanu-Stolnici, pe care nici măcar deconspirarea colaborării cu dictatura comunistă nu l-a rușinat, a ținut un discurs retrograd, în care a înfierat, într-un autentic stil sovietic, Occidentul depravat.
S-a plâns de calitatea școlii, care nu mai înțelege virtutea bătăii la fund, așa cum se întâmpla în vremurile glorioase. Tot atunci, deși preoții curajoși erau întemnițați, Biserica nu era, spune academicianul, umilită. Cum e astăzi, se subînțelege, în democrație, scrie Andrei Cornea în Revista 22.
De fapt, așa cum arată istoricul Oliver Jens Schmitt într-o lucrare deja de referință despre BOR, în relația cu puterea politică, Biserica nu a fost niciodată mai puternică decât astăzi – să ne uităm doar la Legea Educației, proaspăt trecută prin Parlament, și în care nu se regăsesc solicitările experților din educație, dar Bisericii nu i se refuză nimic…
Accesați articolul integral pe
