Cunosc o grădiniță unde copiii de trei ani fac yoga (nu dau adresa și sper nici idei altora). Adorabilă fetița care spune sâsâit „Namaste” la sfârșit, dar te pune puțin pe gânduri. Acum mai puțin de o decadă abia începuse nebunia cu dieta cu ridiche neagră, uleiul de oregano pentru răceli sau argintul coloidal înghițit ca să ne scape de viruși (a se spune clar și fără echivoc că nu există nicio dovadă că funcționează, ba dimpotrivă).
Între timp, mai ales părinții tineri au fost bombardați cu tone de informații, metode, practici, aplicații și dovezi sau pseudodovezi de către marea și din ce în ce mai marea industrie de wellbeing cu scopul evident de vinde acestora cât mai multe produse și servicii. Așa că azi am ajuns în situația în care atât noi, cât și copiii să înghesuim în mod obligatoriu module de „binestare” în programul zilnic.
Dacă vrei să fii în rând cu lumea modernă, atunci înseamnă că ești din ce în ce mai copleșit, mai împovărat și mai obosit. Și deci este obligatoriu să cauți din ce în ce mai aprig și mai scump starea de bine – wellness-ul la care aspiră și colegul, și soția, și vecinul, și în general toată lumea pe care o cataloghezi „bună” atâta cât o vezi pe Insta.
Copii, împrumuturi, anxietate, kilograme în plus, părinți în vârstă – toate reclamă eforturi continue care ne lasă sfârșiți. De aceea, în loc să simplificăm, adăugăm noi și noi eforturi pentru a ne simți mai bine cu noi înșine: eliminarea plasticului, a carbohidraților (lectinelor), practicarea meditației, a mindfulness-ului, yoga, digital diet, studiul continuu despre tehnici vechi și noi, înțelegerea impactului speciei noastre asupra mediului, journaling, terapii IV, suplimente alimentare, terapii online, exerciții pentru un somn mai bun, diete de tot felul, tehnici de locuire pentru o stare mentală mai bună acasă, șamanism – sunt doar o parte din practicile model ale acestei industrii a „binelui”… [continuare]
Accesați articolul integral pe republica.ro
