Tocmai s-a împlinit un an de când hoardele lui Putin s-au pus pe nenorocit viețile ucrainenilor („Așa cum fac și ei cu românii din Cernăuți, huo Zelenski!”). Președintele Statelor Unite, Joe Biden („Boșorogul ăla senil?!”) a vizitat Kievul pentru a reafirma susținerea NATO pentru Ucraina. Presa a scris, societatea civilă a comentat, dar, cu toate astea, cel mai potrivit mod de a analiza un fenomen este să observi gradul de interes pe care îl trezește individului mediu standard. Trebuie să recunoaștem, în esență, românului de rând i se rupe de ce se întâmplă în Ucraina. E aceeași strategie, „E la ei acolo” eventual urmat de un „Era mai bine pe vremea lui Ceaușescu!”
Un sondaj IRES, citat de Libertatea, spune că 36% dintre români consideră că România nu ar trebui să sprijine Ucraina, dar 66% se tem că vin rușii peste noi, iar 80% au încredere că sare NATO să ne apere. Cum vine asta? Vine foarte simplu, poporul român suferă de sindromul salvării picate din cer.
Cu alte cuvinte, ei au o credință neclintită că nu trebuie să facă nimic niciodată, dar în cazul în care se ivește o problemă, chiar adusă de tancuri pe care scrie Z, de nicăieri apare și salvarea, tot fără ca ei să facă ceva. NATO să ne apere, dar dacă trebuie să facem ce zice NATO, adică să susținem Ucraina, nici nu se discută. Plus fanfaronada despre patrie, popor, varză, viezure, România mare, dar dacă Putin anulează decretul din 2012 care spune că situația Transnistriei nu se rezolvă bombardând Republica Moldova iar ne întoarcem la „E la ei acolo” și tot așa…
Accesați articolul integral pe
