Aderarea României și a Bulgariei la Schengen nu se află pe ordinea de zi provizorie a primului JAI, dar după cum arată punctele, numai dacă nu facem nimic sau facem totul pe dos, șansa chiar e ratată.
Vulnerabilizarea României în fața propagandei rusești, degringolada politică internă, cu teme externe sensibile târâte în împărțeli politice între PSD și PNL, riscarea încrederii românilor în apartenența la Uniunea Europeană și, prin asta, fisurarea încrederii sociale, toate astea se decontează în dosarul Schengen.
Există aspectul tehnic al dosarului Schengen, unde, e deja loc comun, atât România, cât și Bulgaria și-au îndeplinit toate obligațiile. Mai rămâne intrarea propriu-zisă, pentru că și aceasta este o obligație asumată prin tratat, nu vreun privilegiu pe care cele două state l-ar pretinde.
Există, însă, și iarăși e loc comun, iar perpetua cantonare în sentimentul de nedreptate că se pune și astfel problema mai degrabă ne deservește, și aspectul simbolic al pregătirii pentru Schengen, care este mai degrabă politic și ține de capacitatea României de a se poziționa…
Accesați articolul integral pe
