Relația de cuplu este foarte deteriorată sau doar într-un impas ce cu efort ar putea fi depășit. Iar starea ta de spirit reflectă clar asta.
Uneori nu aduci în plan conștient ceea ce la nivel inconștient știi foarte bine și e limpede ca lumina zilei. O formă de negare, de protecție de temerile aferente. Vă veți despărți? Cum te descurci dacă se petrece asta? Partenerul e dispus să lucreze la repararea relației? Dacă de fapt nu e omul potrivit pentru tine? Sau o modalitate de evitare a criticii la adresa ta: iar ai ales prost, nu știi când să ieși din relație, nu ceri niciodată ce ai nevoie, nu ești în stare. Nu vrei să recunoști impasul și prin prisma ieșirii din idealizare, că relația nu este atât de satisfăcătoare precum încerci să o prezinți celorlalți dar și ție. Însă trăirile tale emoționale și comportamentele aferente ridică un semnal de alarmă pe care e bine să nu îl ignori, ci să îl adresezi până nu e prea târziu să mai interveniți.
Iritabilitate
Explodezi din cel mai mic motiv pentru care oricine altcineva nici nu și-ar bate capul. Că a pus partenerul cana în stânga și nu în dreapta, a luat pâine albă și nu neagră etc. Ai o constantă stare de iritabilitate, dar dacă dai la o parte masca furiei, cel mai probabil în spatele ei vei descoperi tristețea care te macină de ceva vreme. Și cum nu ți-ai verbalizat nemulțumirile, presiunea emoțiilor negative trebuie să se elibereze cumva.…
Accesați articolul integral pe
