O structură în trei părți funcționează adesea după același principiu: la început sunt prezentate personajele și cadrul în care se află, în partea a doua acestea trec printr-o perioadă plină de obstacole și pierderi, iar în final reușesc să depășească dificultățile și să își atingă scopul. Unele povești sunt prea ample pentru a fi cuprinse într-un singur film, iar pentru ele trilogia devine soluția perfectă. Deși calitatea fiecărei părți poate varia, împreună formează o experiență cinematografică completă, greu de ignorat.
Pentru această selecție, au fost luate în considerare doar trilogiile gândite ca atare de la început sau definite clar ca trilogie până la apariția celei de-a treia părți. În această categorie intră, de exemplu, Star Wars și Indiana Jones, chiar dacă au primit ulterior continuări. Nu au fost incluse însă seturi de trei filme care fac parte dintr-o serie mai mare și care nu au fost concepute ca o trilogie unitară, cum este povestea lui Tommy Jarvis din Friday the 13th (părțile IV–VI) sau firul narativ din Star Trek cuprins între The Wrath of Khan și The Voyage Home.
Trilogia The Matrix
The Matrix este un exemplu de serie formată dintr-un film remarcabil și două continuări considerate nereușite. Multe trilogii se încadrează în această descriere, inclusiv primele serii din Beverly Hills Cop și Rambo. Totuși, The Matrix își câștigă locul în acest top datorită primului film, care a schimbat radical modul în care era perceput genul science-fiction. Regizoarele Lilly și Lana Wachowski au adus în acest proiect influențe din anime, jocuri video și filosofie, reușind să creeze o producție care părea complet nouă pentru acea perioadă. Indiferent de opinii, The Matrix a avut un impact major asupra cinematografiei.
Când filmul a ajuns pe casete VHS și pe primele formate DVD, tot mai mulți spectatori au dorit să afle mai mult despre conflictul dintre mașini și rezistența umană. Astfel, în 2003 au apărut The Matrix Reloaded și The Matrix Revolutions. În timp, fanii au formulat argumente bine structurate în apărarea acestor continuări, însă, oricât de bine ar fi prezentate, nu pot ascunde faptul că ambele filme au fost percepute de mulți ca fiind lente și lipsite de dinamism.
Trilogia Dollars
Trilogia Dollars, cunoscută și ca Trilogia Omului Fără Nume, reunește trei filme care nu au o poveste continuă, dar care împărtășesc același stil și aceeași atmosferă. Regizorul italian Sergio Leone, actorul Clint Eastwood în rol principal și compozitorul Ennio Morricone au colaborat pentru A Fistful of Dollars (1964), For a Few Dollars More (1965) și The Good, the Bad and the Ugly (1966), producții care au definit și perfecționat genul „western spaghetti”.
Deși personajul lui Eastwood poartă nume diferite în fiecare film – „Joe”, „Manco” și „Blondie” – cele trei producții par părți ale aceluiași univers. Leone renunță la imaginea romantică a Vestului Sălbatic din westernurile clasice și îl arată ca pe un loc dur și nemilos, dar cu peisaje impresionante, filmate în Spania. În acest cadru, bărbați disperați își caută cu greu traiul, iar conflictul nu mai este între eroi impecabili și răufăcători evidenți, ci între personaje complexe, cu motivații adesea egoiste. Această abordare a dus westernul revizionist la cel mai înalt nivel al său.
Trilogia Jason Bourne
Primele trei filme din seria Bourne au rămas definitorii pentru genul de acțiune și spionaj, dar au avut de suferit din cauza numeroaselor producții ulterioare care au încercat să le copieze stilul fără succes. Primul film, The Bourne Identity (2002), regizat de Doug Liman, a introdus o abordare diferită față de thrillerele clasice de spionaj, punând accent pe realism, acțiune intensă și o intrigă construită pe conspirații.
Când Paul Greengrass a preluat regia pentru The Bourne Supremacy (2004) și The Bourne Ultimatum (2007), a dus acțiunea la un nivel mult mai energic, folosind un stil de filmare dinamic, cu cameră instabilă, menit să transmită tensiune și imprevizibilitate. Mulți regizori au încercat ulterior să imite această tehnică, dar au obținut doar scene confuze și greu de urmărit. Revăzând filmele lui Greengrass, devine clar că ceea ce le diferențiază este combinația dintre ritmul alert și brutalitatea realistă, fără artificii inutile.
Această viziune a continuat direcția începută de Liman și scenariștii Tony Gilroy și William Blake Herron în adaptarea romanului lui Robert Ludlum. Alegerea lui Matt Damon pentru rolul principal a fost surprinzătoare la acea vreme, dar a funcționat perfect: interpretarea sa reținută, combinată cu scenariul inteligent, a reinventat genul pentru epoca de după 11 septembrie. Cu Greengrass la cârmă, seria Bourne a devenit o experiență de acțiune pe care publicul nu o mai întâlnise și pe care a dorit să o revadă, chiar dacă succesul ei a inspirat numeroase copii mai puțin reușite.
Trilogia The Dark Knight
Într-o perioadă în care popularitatea filmelor cu supereroi a început să scadă, e ușor de uitat impactul pe care l-a avut trilogia The Dark Knight regizată de Christopher Nolan. În 2005, lansarea Batman Begins a fost o surpriză pentru public: un film cu supereroi construit pe o bază realistă, tratat serios și inspirat din atmosfera thrillerelor clasice. Trei ani mai târziu, The Dark Knight (2008) a ridicat ștacheta, influențat puternic de filmul Heat al lui Michael Mann, combinând acțiunea spectaculoasă cu o poveste complexă. Chiar dacă The Dark Knight Rises (2012) a fost considerat de unii mai puțin reușit, primele două filme au rămas un punct de referință pentru gen.
O parte importantă a succesului trilogiei vine din interpretările actorilor. Chiar și după numeroase încercări de imitare, Jokerul jucat de Heath Ledger continuă să fie memorabil și să domine fiecare scenă în care apare. Rolurile lui Anne Hathaway și Tom Hardy, în pielea lui Catwoman și Bane, au câștigat apreciere pe măsură ce au trecut anii, iar Gary Oldman, Michael Caine și Morgan Freeman au rămas, pentru mulți, versiunile definitive ale lui Comisarul Gordon, Alfred și Lucius Fox. Iar dincolo de glumele despre vocea răgușită a lui Batman, interpretarea lui Christian Bale dezvăluie un personaj uman, pentru care identitatea de Cavaler Întunecat este o necesitate, dar care își dorește cu adevărat să fie din nou Bruce Wayne.
Trilogia Back to the Future
În anii ’80, Back to the Future a devenit un fenomen datorită combinației dintre aventură, umor și o idee de scenariu care prindea instant publicul. Primul film, lansat în 1985, a fost o experiență memorabilă pentru spectatorii acelor vremuri, mai ales pentru cei care l-au văzut acasă pe casetă video și au ajuns la finalul marcat cu mesajul „To be continued…”. Povestea lui Marty McFly, adolescentul interpretat de Michael J. Fox, și a inventatorului excentric Doc Brown, jucat de Christopher Lloyd, era construită pe un scenariu solid și ritmat, creat de Robert Zemeckis și Bob Gale. Tonul filmului oscila între nostalgie pentru anii ’50 și o ironie clară la adresa clișeelor despre „vremurile bune”.
Continuarea din 1989 a dus povestea într-o direcție neașteptată, prezentând un viitor distopic rezultat din ambițiile lui Biff Tannen, personaj transformat într-un simbol al puterii abuzive. La momentul lansării, acest film a fost primit cu rezerve, dar trecerea timpului a scos în evidență cât de relevantă era, de fapt, critica pe care o propunea. În loc să repete formula primului film, scenariul a integrat evenimentele din partea inițială într-o structură nouă, o abordare rar întâlnită în continuările hollywoodiene.
Trilogia s-a încheiat în 1990 cu o aventură plasată în Vestul Sălbatic, care a păstrat spiritul seriei și a oferit un final potrivit poveștii. Deși fiecare parte are propriul ton, cele trei filme formează împreună un exemplu de serie gândită unitar, care a rămas la fel de atractivă pentru publicul de toate vârstele.
Trilogia Indiana Jones
Primele trei filme din seria Indiana Jones au definit divertismentul cinematografic al anilor ’80. Realizate de Steven Spielberg și George Lucas, acestea au fost inspirate de serialele de aventuri produse între anii 1930 și 1950. Cum Spielberg nu a reușit să obțină drepturile pentru a regiza un film James Bond, proiectul Indiana Jones a devenit pentru el ocazia perfectă de a aduce pe ecran un erou carismatic, interpretat de Harrison Ford, și povești pline de acțiune, mister și exotism.
Seria începe cu Raiders of the Lost Ark (1981), continuă cu The Temple of Doom (1984) și se încheie cu The Last Crusade (1989), formând o trilogie gândită inițial ca un tot unitar. Chiar dacă Temple of Doom a fost privit de unii ca fiind mai puțin reușit, toate cele trei filme au reușit să îmbine elementele clasice de aventură cu efecte speciale moderne pentru acea perioadă.
Una dintre marile atracții ale seriei este modul în care combină scene de acțiune spectaculoase cu momente umoristice și cu personaje memorabile. Indiana Jones rămâne un erou recognoscibil prin atitudinea sa nonconformistă, dar și prin momentele în care dă dovadă de vulnerabilitate. În plus, confruntările cu naziștii, căutările de artefacte misterioase și decorurile variate dau acestor filme un aer atemporal.
Pentru aproape două decenii, aceasta a fost considerată trilogia completă Indiana Jones, înainte de apariția unor continuări târzii, care nu au mai atins același nivel de apreciere.
Trilogia Spider-Man regizată de Sam Raimi
Sam Raimi a reușit să aducă pe ecran una dintre cele mai influente versiuni ale lui Spider-Man, începând cu filmul din 2002 și continuând cu două continuări lansate în 2004 și 2007. Deși Spider-Man 3 nu a fost la fel de apreciat ca primele două părți, trilogia rămâne importantă pentru modul în care a definit genul filmelor cu supereroi la începutul anilor 2000.
Raimi a combinat un ton sincer, specific benzilor desenate clasice, cu un stil vizual dinamic și scene de acțiune memorabile. Spre deosebire de alte adaptări, accentul nu a fost pus doar pe fidelitatea față de intrigă, ci și pe captarea atmosferei și emoției poveștii originale. Tobey Maguire și Kirsten Dunst, în rolurile lui Peter Parker și Mary Jane Watson, au adus pe ecran personaje credibile, cu conflicte personale și emoții autentice, ceea ce a permis publicului să se conecteze cu ele dincolo de aspectul spectaculos al acțiunii.
Primele două filme, Spider-Man și Spider-Man 2, au fost considerate repere ale genului datorită echilibrului între dramă, umor și secvențe de acțiune inovatoare. Chiar și Spider-Man 3, în ciuda criticilor legate de aglomerarea de personaje și subploturi, are momente puternice, precum secvența transformării lui Sandman, care a rămas în memoria fanilor.
Trilogia lui Raimi a influențat modul în care au fost realizate ulterior filmele cu supereroi și a demonstrat că aceste producții pot combina spectaculosul cu profunzimea emoțională.
Trilogia Stăpânul Inelelor
Ecranizarea realizată de Peter Jackson după romanele lui J.R.R. Tolkien a transformat o poveste cunoscută în cercurile pasionaților de fantezie într-un fenomen global. Lansată între 2001 și 2003, trilogia The Lord of the Rings a reușit să atragă atât publicul larg, cât și criticii, printr-o combinație rară de măiestrie vizuală, distribuție inspirată și respect pentru materialul sursă.
Producțiile au folosit peisajele spectaculoase ale Noii Zeelande pentru a construi un univers credibil și vast, în care călătoria către distrugerea Inelului Unic devine o aventură plină de pericole, sacrificii și alianțe neașteptate. Cinematografia semnată de Andrew Lesnie a contribuit la crearea unei atmosfere memorabile, alternând cadre largi, care surprind frumusețea peisajelor, cu scene intime, în care personajele discută în spații modeste, dar pline de detalii.
Un alt element definitoriu a fost interpretarea actorilor, care au abordat rolurile cu seriozitate și implicare, fără a ironiza sau diminua importanța poveștii. Această abordare a permis publicului să se conecteze emoțional cu personajele, de la Frodo și Sam la Aragorn, Gandalf sau Legolas.
Succesul trilogiei nu se datorează doar efectelor vizuale sau scenelor de luptă, ci și capacității de a reda teme universale precum prietenia, curajul și lupta împotriva corupției puterii. Stăpânul Inelelor a rămas un reper al genului fantezie și un exemplu de adaptare cinematografică reușită.
Trilogia originală Star Wars
Primele trei filme Star Wars, lansate între 1977 și 1983, au schimbat definitiv felul în care erau privite filmele de aventură și science-fiction. Chiar dacă povestea nu a fost gândită de la început ca o trilogie și există detalii care au fost ajustate pe parcurs, aceste producții au reușit să construiască un univers memorabil, care a inspirat generații întregi de cineaști și spectatori.
Star Wars (1977) a introdus publicului o lume nouă, dar familiară prin tipologia eroilor și conflictul clasic dintre bine și rău. Continuarea, The Empire Strikes Back (1980), a adus un ton mai întunecat și a stabilit standardul pentru ceea ce este astăzi considerată „partea de mijloc” ideală într-o trilogie: mai dramatică, mai riscantă și cu dezvăluiri surprinzătoare. Ultimul film, Return of the Jedi (1983), a încheiat povestea principală cu lupta finală împotriva Imperiului și cu salvarea lui Darth Vader prin gestul de sacrificiu al fiului său.
Deși au existat critici privind anumite alegeri narative, influența acestor filme asupra culturii pop și a modului de realizare a producțiilor de gen este incontestabilă. Structura, personajele și elementele vizuale create de George Lucas au devenit repere, iar succesul lor a făcut ca trilogia originală să fie văzută ca un model pentru nenumărate serii care au urmat.
Trilogia The Godfather
The Godfather, regizat de Francis Ford Coppola și bazat pe romanul lui Mario Puzo, este considerat una dintre cele mai importante realizări din istoria cinematografiei. Lansată între 1972 și 1990, trilogia urmărește ascensiunea și decăderea familiei Corleone, având în centru figura complexă a lui Michael Corleone, interpretat de Al Pacino.
Primele două filme, The Godfather (1972) și The Godfather Part II (1974), sunt adesea considerate capodopere. Primul a reușit să transforme un subiect clasic de film cu gangsteri într-o poveste amplă despre putere, familie și corupție, susținută de interpretări memorabile și de imaginea impecabilă semnată de Gordon Willis. Partea a doua a dus povestea mai departe, combinând dezvoltarea personajului lui Michael cu istoria tatălui său, Vito Corleone, interpretat de Robert De Niro, creând astfel o amplă cronică a unei familii prinse în mecanismele violente ale lumii criminale.
The Godfather Part III (1990) nu a atins nivelul primelor două filme, dar a oferit un final poveștii lui Michael, explorând încercările sale de a legitima afacerile familiei și de a se îndepărta de trecutul violent. Deși lipsa unor actori-cheie și anumite alegeri de scenariu au fost criticate, filmul conține interpretări notabile și rămâne parte integrantă din povestea completă.
Împreună, cele trei filme alcătuiesc una dintre cele mai influente trilogii realizate vreodată, apreciată pentru profunzimea personajelor, forța vizuală și modul în care combină drama personală cu teme universale precum loialitatea, ambiția și sacrificiul.
Laptop Gaming ASUS TUF Gaming A15 FA507NUR
Procesor AMD Ryzen™ 7 7435HS pana la 4.55 GHz, 15.6", Full HD, IPS, 144Hz, 16GB DDR5, 512GB SSD, NVIDIA® GeForce RTX™ 4050 6GB GDDR6, No OS, Mecha Gray
5.099,99 Lei
Laptop Gaming Lenovo LOQ 15IAX9
Procesor Intel® Core™ i5-12450HX pana la 4.4GHz, 15.6" FHD, IPS, 144Hz, 16GB DDR5, 512GB SSD, NVIDIA® GeForce RTX™ 4060 8GB GDDR6, No OS, Luna Grey
4.599,99 Lei
Laptop Gaming Acer Nitro V15 ANV15-51-5844
Procesor Intel® Core® i5-13420H pana la 4.7GHz, 15.6", Full-HD, IPS, 144Hz, 16GB DDR5, 512GB SSD, NVIDIA® Geforce® RTX™ 2050 4GB GDDR6, No OS, Obsidian Black
3.299,99 Lei
