Jens Stoltenberg încheie marți, 1 octombrie 2024, un deceniu la conducerea Alianței Nord-Atlantice, predându-i ștafeta fostului prim-ministru olandez Mark Rutte după o perioadă în care a devenit al doilea cel mai longeviv secretar general din istoria NATO, atingând importante borne, precum creșterea bugetelor militare ale țărilor NATO, cu majoritatea alocând în prezent peste 2% din PIB pentru apărare, coordonând extinderea Alianței de la 28 la 32 de state membre, în timp ce NATO și-a instalat prezență militară pe flancul estic ca parte a celei mai mari transformări după Războiul Rece, accelerată și de războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. La finalul epocii sale la cârma NATO, Alianța i-a dedicat un material din cunoscuta serie “Declassified” (Declasificat), iar Stoltenberg și-a împărtășit gândurile unui mandat în care a fost martorul unora dintre cei mai turbulenți ani din istoria Alianței, lăsând în urma sa cinci lecții despre securitate, libertate, putere militară și legătura transatlantică.
Fostul premier norvegian a preluat cârma Alianței în 2014, la câteva luni după ce Rusia a anexat ilegal peninsula Crimeea și a declanșat destabilizarea estului Ucrainei, și își încheie mandatul în 2024, la mai bine de doi ani și jumătate de când Federația Rusă a lansat invazia militară la scară largă asupra Ucrainei, interval în care au avut loc schimbări majore în mediul de securitate, inclusiv pandemia COVID-19 și aderarea a patru noi aliați NATO – Muntenegru, Macedonia de Nord, Finlanda și Suedia.]
Longevitatea lui Stoltenberg poate fi probată și în comparație cu transformările politice din țările aliate. A colaborat cu trei președinți americani – Barack Obama, Donald Trump și Joe Biden, cu doi cancelari germani – Angela Merkel și Olaf Scholz, cu doi președinți francezi – Francois Hollande și Emmanuel Macron, cu cinci prim-miniștri britanici, dar și cu câteva prezențe constante în Consiliul Nord-Atlantic – premierul canadian Justin Trudeau, președintele turc Recep Tayyip Erdogan, președintele român Klaus Iohannis, președintele polonez Andrzej Duda, ex-premierul olandez Mark Rutte sau premierul maghiar Viktor Orban… [continuare]
Accesați articolul integral pe caleaeuropeana.ro