Așa cum nu ar trebui să surprindă pe nimeni că vocile cele mai dure sunt în principal din Ardeal și, mai ales, foști pedeliști, cu excepția lui Ilie Bolojan, care poate fi considerat însă o instituție de sine stătătoare în PNL, dincolo de taberele istorice.
La ședința liberalilor, Vasile Blaga, Ilie Bolojan, Raluca Turcan, Emil Boc, Rareș Bogdan nu au spus decât că împăratul e gol, ba pe alocuri îi și crapă pielea de pe el.
PNL nu crește, ci scade, în mare parte din țară este chiar sub AUR. Partidul nu are nume de anvergură în guvern, nu face politici liberale și este complet subordonat PSD.
Sunt lucruri evidente, pe care nicio propagandă și niciun mesaj de partid nu le pot ascunde. Iar revolta vine din disperare.
De ce s-a revoltat mai ales vechiul PDL? Pentru că ei provin din altă cultură de organizație, din multe puncte de vedere.
În primul rând, să ne aducem aminte că marile bătălii politice din România post ’89 s-au dat între ceea ce au fost cei doi mari mamuți: PDL și PSD, umăr la umăr, partide cu structuri puternice, cu organizare solidă, asemănătoare, aș zice…
Accesați articolul integral pe
