În timp ce Donald Trump poartă un război comercial cu pinguinii și cu portofelele americanilor, inițiativa sa de pace pentru Ucraina pare complet moartă și uitată. Sau, ca să folosim cuvintele tranșante ale avocatului rus în exil și activist politic Mark Feygin: „planul de pace al lui Trump s-a dus pe apa sâmbetei”.
Președintele american a susținut constant în campania sa electorală că este capabil să încheie războiul din Ucraina într-un interval de 24 de ore de la preluarea mandatului. În realitate, acțiunile recente ale sale au demonstrat o incapacitate de a controla direcția negocierilor și o predispoziție clară de a face concesii Kremlinului, în timp ce Vladimir Putin continuă să intensifice ofensiva militară împotriva Ucrainei. Planul de pace promovat de Trump nu doar că a eșuat, ci a fost folosit de Rusia pentru a obține avantaje strategice și pentru a câștiga timp pe fondul unui conflict prelungit.
La sfârșitul lunii trecute, Trump se lăuda cu un aparent succes în demersul său de „pacificator”: un acord ruso-ucrainean privind un armistițiu parțial, rezultat după ce Kremlinul respinsese o propunere americană de încetare completă a focului pe 30 de zile — o propunere pe care Ucraina o acceptase. Chiar și în forma sa restrânsă, armistițiul a fost mai limitat decât se așteptau ucrainenii: declarația lor făcea referire la oprirea atacurilor asupra „infrastructurii și energiei”, în timp ce Rusia a acceptat doar termenul „infrastructură energetică”.
În contextul militar actual, această delimitare aduce beneficii clare Rusiei, care reușește astfel să își protejeze depozitele și facilitățile de procesare a combustibililor — infrastructură esențială pentru sprijinirea campaniei sale militare. În același timp, atacurile asupra rețelelor de electricitate din Ucraina au un impact diminuat după încheierea sezonului rece. Alte obiective, precum spitalele sau centrele logistice civile, rămân în continuare expuse.
Pe 25 martie, Casa Albă a anunțat că a facilitat și un acord între Rusia și Ucraina pentru eliminarea utilizării forței în zona Mării Negre. Și de această dată, termenii acordului au favorizat în mod clar interesele Moscovei. Ucraina reușise deja să asigure tranzitul navelor sale comerciale și să reducă semnificativ capacitatea de luptă a Flotei Ruse din Marea Neagră, prin distrugerea sau avarierea a aproximativ o treime din cele 74 de nave militare. Prin stabilirea unui armistițiu maritim, aceste câștiguri sunt puse în pericol. În plus, Rusia a impus condiții suplimentare, solicitând exceptarea anumitor bănci de la sancțiunile americane și europene, pentru a le permite reintegrarea în sistemul internațional de plăți SWIFT. Deși nu este clar dacă și când va intra în vigoare acordul, între timp Rusia își continuă operațiunile ofensive navale.
În acest context, președintele rus Vladimir Putin nu a dat niciun semnal că ar fi dispus să renunțe la agresiune. Pe 27 martie, în timpul unei vizite televizate la submarinul nuclear Arkhangelsk, Putin a afirmat din nou că Volodimir Zelenski nu este un lider legitim, invocând anularea alegerilor din Ucraina — suspendate prin Constituție din cauza legii marțiale. A mers și mai departe, susținând că întregul guvern ucrainean este ilegitim și că ar fi controlat de grupuri neonaziste înarmate. Potrivit lui Putin, soluția ar fi instituirea unei administrații temporare internaționale sub egida ONU și a Statelor Unite, care să organizeze alegeri „democratice” și să formeze un guvern „competent” cu legitimitate recunoscută.
Tot în timpul aceleiași apariții publice, liderul de la Kremlin a lăudat performanțele armatei ruse și a afirmat: „Trupele noastre dețin inițiativa strategică de-a lungul întregii linii de contact. Tocmai am spus că îi vom toca mărunt; avem motive să credem că îi vom termina.”
Aceste afirmații au generat, în mod rar, o reacție puternică din partea lui Trump. Pe 30 martie, fostul președinte a contactat NBC News pentru a declara că este „foarte supărat” și chiar „enervat la culme” din cauza poziției lui Putin. A mers până la a amenința cu impunerea de tarife secundare asupra exporturilor de petrol ale Rusiei, cu condiția ca Moscova să fie responsabilă pentru eșecul negocierilor: „Dacă Rusia și cu mine nu reușim să ajungem la un acord pentru oprirea vărsării de sânge în Ucraina, și dacă consider că este vina Rusiei – ceea ce s-ar putea să nu fie –, dar dacă voi considera că este vina Rusiei, voi impune tarife secundare pe petrol, pe tot petrolul care vine din Rusia.”
Unii comentatori ucraineni au interpretat această declarație ca un posibil semnal de întărire a poziției americane, poate influențat de o întâlnire recentă a lui Trump cu președintele Finlandei, Alexander Stubb, la Mar-a-Lago. Stubb, cunoscut pentru poziția sa fermă față de Rusia, ar fi discutat cu Trump despre tendința Kremlinului de a adăuga condiții suplimentare după semnarea oricărui acord. Jurnalistul Vitaly Portnikov a sugerat că această conversație l-ar fi făcut pe Trump să se simtă manipulat și umilit, declanșând o reacție impulsivă.
Totuși, la doar câteva ore după acest moment de iritare, Trump a adoptat din nou un ton conciliant. A afirmat că este „dezamăgit într-un fel” de comentariile lui Putin despre Zelenski, dar a subliniat că nu crede că liderul rus va încălca promisiunile făcute. A reluat totodată criticile la adresa președintelui ucrainean, acuzându-l că dorește să renegocieze acordul privind resursele rare.
În paralel cu aceste declarații contradictorii, administrația Trump a permis temporar ridicarea sancțiunilor asupra consilierului apropiat al lui Putin, Kirill Dmitriev, pentru a-i permite participarea la discuții la Washington. Conform relatărilor, negocierile s-au concentrat în principal pe potențiale direcții de cooperare economică între SUA și Rusia, lăsând conflictul din Ucraina în plan secund. La scurt timp după această vizită, atacurile rusești asupra zonelor rezidențiale ucrainene s-au intensificat.
În orașul Krivoi Rog, un atac cu rachetă asupra unui loc de joacă a provocat moartea a nouă copii și unsprezece adulți. Jurnalistul Ihor Yakovenko a raportat că numărul atacurilor rusești asupra orașelor a crescut cu 52% de la reluarea negocierilor.
Reacția lui Trump la aceste evenimente a fost minimală: „Negociem cu Rusia. Am vrea să se oprească. Nu-mi place bombardamentul.” A adăugat: „Nu sunt mulțumit de ce se întâmplă cu bombardamentele, pentru că în prezent bombardează într-un ritm nebunesc… Nu știu exact ce se întâmplă acolo.”
Analistul Matvey Ganapolsky a calificat aceste comentarii drept „baliverne patetice”, mai ales în raport cu promisiunile anterioare privind sancțiuni dure. Concluzia sa a fost clară: „Nu va exista pace.”
Administrația Trump continuă să susțină public că negocierile sunt în desfășurare. Directorul Consiliului Economic Național, Kevin Hassett, a justificat excluderea Rusiei din noul val de sancțiuni tarifare prin nevoia de a menține active discuțiile de pace. Această logică nu a fost aplicată însă și Ucrainei, care a fost vizată de tarife, deși este unul dintre puținii parteneri comerciali care importă mai mult decât exportă din Statele Unite.
Noua rundă de negocieri SUA–Rusia, începută la Istanbul, a fost marcată de o absență notabilă: Ucraina nu figurează pe agenda discuțiilor. Purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat, Tammy Bruce, a declarat clar: „Ucraina nu este, absolut deloc, pe agendă.”
Între timp, Rusia a anunțat cel mai mare val de recrutare militară din ultimii 13 ani, cu 160.000 de bărbați chemați sub arme. Deși în teorie aceștia nu ar trebui să participe la operațiunile din Ucraina, în practică există cazuri în care sunt forțați să semneze contracte de luptă sau sunt trimiși direct pe front.
Comandantul armatei ucrainene, Oleksandr Sîrski, a avertizat că Rusia a intensificat atacurile în regiunile Harkov și Sumî, indicând un posibil început al unei noi ofensive. Expertul militar Yuri Fedorov consideră că șansele de succes ale acestei ofensive sunt reduse. Deși trupele ruse au obținut unele progrese, informațiile britanice arată că ritmul avansului a încetinit semnificativ în ultimele luni, iar forțele ucrainene au reușit să recupereze poziții pierdute.
Ucraina evită să lovească infrastructura energetică rusă, respectând armistițiul convenit, dar folosește drone pentru a ataca fabrici de armament și de componente strategice. Deși retrase din regiunea rusă Kursk, forțele ucrainene mențin suficiente poziții pentru a bloca o parte din trupele ruse și au deschis un al doilea front în regiunea Belgorod.
Lupta Ucrainei împotriva agresiunii ruse este de așteptat să continue și în 2026. Rolul Statelor Unite în această luptă rămâne incert și este influențat de acțiunile administrației Trump, dar și de capacitatea Congresului american de a sprijini în mod coerent efortul ucrainean.
