Amenințarea principală la adresa existenței umane, printre care fenomenele extreme traduse prin superfurtuni din ce în ce mai puternice și mări în creștere, secete tot mai severe, scăderea clară a resurselor de apă, zone oceanice moarte din ce în ce mai extinse, invazii de insecte dăunătoare și dispariția zilnică a pădurilor și speciilor, nu este o veste bună pentru majoritate oamenilor. În momentele în care criza planetară începe să ne intereseze pe toți, ea are puterea de a atinge, fără niciun dubiu, amploarea unui război care se poartă undeva în Univers.
Suntem conștienți care este „miza existențială” și de urgență, dar, chiar și când știm că se poartă un război în ceea ce privește supraviețuirea noastră, nu simțim că facem parte din el. Acea distanță care se regăsește între „conștientizare” și „impactul resimțit” poate face acțiunea foarte dificilă. Chiar și pentru oamenii cei mai atenți și mai implicați politic – cei care chiar vor să acționeze.
În afară de faptul că nu este o poveste ușor de spus, criza planetară nici măcar nu s-a dovedit a fi o poveste bună. Nu doar că nu reușește să ne convertească, nici măcar nu reușește, câtuși de puțin, să ne trezească interesul. Capacitatea de a captiva și de a transforma sunt ambiții de bază ale activismului și ale artei, motiv pentru care schimbările climatice, ca subiect, au un impact atât de slab în ambele domenii… [continuare]
Accesați articolul integral pe techcafe.ro
