Vestea că ești bolnav de cancer este una dintre cele mai grele pe care le poate primi un om. Dar dacă afli că ai cancer după ce ai fugit din țara ta, din cauza unui război, într-o altă țară pe care nu o cunoști aproape deloc, nu-i știi limba și nici ce trebuie să faci și unde să mergi. Și dacă, în același timp, te-ai refugiat cu trei copii de care trebuie să ai grijă. Eventual și cu o mamă bătrână.
Situațiile de mai sus nu sunt ipotetice. S-au întâmplat cu unii dintre ucrainenii care și-au găsit adăpost în România, după ce Rusia a invadat Ucraina. PRESShub a discutat cu prof.dr. Patriciu Achimaș-Cadariu, medic la Institutul Național de Oncologie „Prof. dr. Ion Chiricuţă” din Cluj-Napoca, despre cum s-a pregătit pentru bolnavii din Ucraina, ce fel de cazuri a tratat și cât de dificil a fost.
PRESShub: Cred că este greu de spus că cineva a fost pregătit pentru a primi acest val de refugiați, inclusiv cu problemele medicale aferente. Cu toate acestea, pare că ați făcut foarte bine față situației. Cum a fost?
Patriciu Achimaș-Cadariu: Nu vreau să fie luată ca o laudă de sine, dar chiar ne-am organizat, împreună cu colegii, în momentul în care am văzut ce nenorocire se întâmplă în Ucraina. Știți, cumva, eram pregătiți din COVID, ne-am păstrat niște reflexe foarte ciudate, pe care le-am dobândit atunci, de a vorbi poate mai mult între noi și de a adapta situația de la zi la zi. Fiindcă efectiv atunci așa a fost… [continuare]
Accesați articolul integral pe presshub.ro
