Situația actuală din USR este o dovadă clară că acest partid nu mai are nicio busolă morală sau politică. Ce s-a întâmplat în ultimele zile nu este doar o greșeală de strategie, ci o execuție politică în stil mafiot, un adevărat Tag der langen Messer („zi a cuțitelor lungi”), în care conducerea partidului a ales să-și elimine propriul candidat, Elena Lasconi, în plină campanie electorală, sub privirile stupefiate ale propriului electorat și ale membrilor care încă mai aveau speranțe într-un USR reformist. Este un moment definitoriu care marchează falimentul complet al unui partid ce și-a trădat nu doar candidatul, ci întreaga construcție de valori pe care pretindea că o apără.
Niciun partid serios nu face așa ceva (bine, poate doar democrații din SUA, care în 2024 au bâjbâit luni întregi dacă să-l mai susțină pe Joe Biden, vizibil epuizat și incoerent, sau să il înlocuiască în ultimul moment cu Kamala Harris, iar rezultatul a fost un haos intern care s-a încheiat cu un eșec electoral zdrobitor). Dar în mod normal niciun partid cu un minim respect pentru alegători, pentru membrii săi și pentru procesul democratic nu își retrage candidatul după ce a fost lansată oficial campania, după ce au fost strânse și depuse semnăturile, după ce s-au mobilizat oameni în toată țara pentru o cauză în care chiar au crezut. Această decizie nu este o strategie, nu este un compromis politic, este o trădare cinică și lașă, comisă de oameni care nu au înțeles niciodată ce înseamnă să îți asumi o luptă politică până la capăt.
Conducerea USR, în frunte cu Dominic Fritz și Ionuț Moșteanu, și-a bătut joc de munca miilor de voluntari care au ieșit în stradă, care au stat în soare și în ploaie, care au vorbit cu cetățeni dezamăgiți și totuși au strâns 200.000 de semnături pentru o candidatură pe care conducerea partidului nu a crezut-o reală nici măcar o clipă. Au profitat cinic de entuziasmul oamenilor, de bunăvoința lor și de timpul pe care l-au sacrificat, doar pentru ca, la momentul convenabil, să tragă brusc frâna de mână și să-și execute propriul candidat. Nu pentru că ar fi avut o revelație strategică, nu pentru că au realizat brusc că România are nevoie de altceva, ci pentru că întregul plan a fost gândit de la început cu dublă agendă.
Fritz, Moșteanu și ceilalți orchestratori ai acestei retrageri haotice nu sunt niște lideri responsabili care iau decizii grele pentru binele comun, ci niște oportuniști lipsiți de curaj care acum, când scandalul a explodat, încep să se teamă că ar putea fi trași la răspundere. Se tem că propria lor lașitate și perversitate politică îi vor ajunge din urmă. Nu au avut curajul unei confruntări interne serioase, nu au avut demnitatea să-și asume deschis susținerea pentru Nicușor Dan încă dinaintea depunerii candidaturilor, și nu au avut onoarea să își consulte membrii într-un proces democratic autentic. În schimb, au ales să saboteze din interior propria campanie, doar pentru a scăpa basma curată în cazul unui eșec.
Acești indivizi nu conduc, se ascund. Nu construiesc, ci sapă gropi sub picioarele colegilor. Nu se gândesc la România, ci la viitoarele lor poziții pe liste. Toată această mascaradă de retragere e doar o încercare penibilă de a-și repoziționa pielea în jocul de putere care urmează. Și poate cel mai grav e că fac asta cu dispreț total față de propriii alegători.
În realitate, decizia putea fi luată acum trei săptămâni, când erau depuse candidaturile. Atunci era momentul unei dezbateri interne serioase, oneste, tranșante. Atunci era momentul ca USR să decidă dacă merge pe mâna lui Nicușor Dan sau a Elenei Lasconi. Dar nu. Au preferat să amâne, să tărăgăneze, să facă jocuri de culise în timp ce munca de campanie era dusă mai departe de alții. Și-au întins capcanele bine, așteptând momentul oportun pentru a o înlătura pe Lasconi și a se repoziționa în jurul lui Nicușor Dan, nu din convingere, ci din oportunism.
Este clar pentru oricine are ochi să vadă: nu e vorba de vreo salvare a dreptei, de vreo strategie pentru coagularea opoziției. Este vorba de un joc murdar de putere, în care conducerea USR își elimină adversarii interni, își înșală electoratul și joacă la ruletă cu viitorul partidului. Iar dacă Nicușor Dan pierde, ceea ce unii dintre acești „strategi” își doresc în tăcere, scena e pregătită pentru ca unul dintre ei să vină „salvator” la următorul ciclu electoral. Dacă însă Nicușor Dan câștigă, le va bloca accesul la candidatură pentru cel puțin zece ani. Din acest punct de vedere, susținerea sa pare mai degrabă o capcană întinsă cu un zâmbet fals.
Acești oameni nu sunt eroi ai democrației, nu sunt lideri vizionari, sunt niște oportuniști politici care fug de răspundere și se ascund după decizii colective. Dar nici colectivul nu mai există. Ce a mai rămas din USR este o caricatură de partid, condusă de indivizi care nu cred în propriii candidați și care au arătat că nu dau doi bani pe încrederea celor care i-au susținut.
Dacă ar fi iubit România, ar fi luat decizia grea și necesară acum trei săptămâni. Astăzi doar își spală mâinile, fug de responsabilitate și mimează sacrificiul în timp ce sapă groapa propriului partid. Tag der langen Messer în USR nu este doar o figură de stil, este un avertisment: când lașii conduc, totul se prăbușește.
