Desigur, dacă veniturile sale ar depinde de cât de mult bate câmpii, dacă s-ar da o lege prin care va trebui să-şi pună gaj vacanţa anuală la bulgari pentru orice bălărie pe care ţi-o îndrugă, va fi infinit mai rezervat cu propriile predicţii.
Românului îi place gargara, să recunoaștem. Iubeşte trăncăneala. Dacă tolerează, cu eforturi considerabile, incontinența verbală a celorlalți e doar pentru a prinde ocazia să pună definitiv lucrurile la punct.
„Păi, domne…” e piatra unghiulară în jurul căreia se structurează filozofia românească a lui hai să-ţi spun eu cum stă treaba, de fapt. Şi regula este că oriunde se manifestă posibilitatea de a bagateliza și deprecia ceva ce transcende cât de cât în profunzime gândirea domnului Cuponescu şi a domnului Alistotel, românul va semna condica de prezenţă pentru a-şi oferi pro bono serviciile, adică o interpretare a chestiunii puerilă și fadă, ori abracadabrantă și năroadă, însă rostită pe un ton arogant şi inflexibil.
Sfatul meu de bun simţ: la prima salvă de „Păi, domne…”, ia-o la fugă! Îți vei fi refuzat, fără doar şi poate, o porție îndestulătoare de cum stă treaba de fapt, dar sănătatea ta psihică va fi mai câștigată. Şi vei avea mai mult timp pentru tine… [continuare]
Accesați articolul integral pe republica.ro
