Nu mă mai miră nimic din ce iese la iveală în companiile de stat. Când ministrul Economiei a început să verifice consiliile de administrație, s-a văzut oficial ceea ce fiecare dintre noi știe de o viață: nu există lege, nu există competență, există doar oameni împinși acolo de partid, prin numiri abuzive și ordine semnate ca pe bandă rulantă. Ani la rând, aceste companii au fost feudele PSD și PNL. Și ce au făcut oamenii instalați acolo? Exact ce știau: au furat, au muls statul de bani și au servit docil grupurile care i-au cocoțat în scaune.
Ăștia nu se duc la serviciu ca să muncească. Se duc ca să semneze, să aprobe, să închidă ochii și să-și încaseze salariile de zeci de mii de euro. Ăsta e adevăratul motor al politicii românești: sinecuri și contracte pentru gașcă, nu interesul public. Și nu, nu e o excepție. Ministerul Economiei e doar o vitrină. Oriunde te uiți vezi aceeași mizerie.
Toată România poartă amprenta mizeriei lăsate de aceste partide. Oriunde cauți, colcăie impostura, furtul și tupeul. Totul e construit ca să hrănească o rețea de partid care refuză să accepte că i-a sunat ceasul. Pentru ei, politica nu are legătură cu administrația, ci e un bancomat. Bagi omul în funcție, scoți bani, scoți contracte, scoți privilegii pentru rude și prieteni.
Îi vezi cum se laudă cu „performanțele” lor, în timp ce singura lor performanță e să reziste la ciolan indiferent cine e la putere. PSD, PNL, aceleași fețe, aceleași clanuri. Se ceartă la televizor, dar se pupă pe resurse. Din tată-n fiu și din gașcă-n gașcă, aceeași rețetă: sărăcirea statului și îmbogățirea clientelară.
Iar dacă la Economie e dezastru, la Mediu e prăpăd. Ministra Diana Buzoianu a găsit la Romsilva un jaf național: lemn de șase miliarde de euro dispărut. Șase miliarde! Pădurile României au fost tăiate, vândute, traficate sub ochii politicienilor care au pretins că „veghează” la interesul public. Asta au lăsat în urmă PSD și PNL: un pământ golit de resurse, o țară în moarte clinică și o rețea de mafie care a învățat să trăiască doar din jaf.
Și după ce au distrus tot, au tupeul să strige că alții nu fac nimic. PSD urlă că USR nu guvernează, PNL se plânge că miniștrii noi sunt incompetenți. Ăsta e modul lor de a supraviețui: hoțul strigă „prindeți hoțul”. După ce au furat până la os, dau vina pe oricine are curajul să pună ordine. Problema lor nu e că „ceilalți” nu muncesc. Problema lor e că, pentru prima dată, cineva a început să scotocească prin dulapuri și să scoată la lumină mizeria lăsată de ei.
Și aici e cheia: toți cei numiți ilegal în consiliile de administrație, toți politrucii plantați de partid, sunt soldați credincioși. Ei nu mișcă în front, nu ridică ochii, nu întreabă nimic. Rod ciolanul și aplaudă când primesc ordinul. Pentru ei, interesul național nu există. Există doar gașca, clientela și protecția pe care o oferă partidul.
Asta e România după 35 de ani de „democrație”: o țară parazitată de aceleași partide, aceiași oameni, aceeași mafie politică. Și, dacă ne uităm bine, vedem că nu s-au schimbat cu nimic. Doar și-au modernizat metodele, și-au lustruit discursul și și-au împărțit mai eficient prada. Restul? A rămas la fel: un stat golit pe dinăuntru, unde tot ce contează e să fie loc pentru încă o sinecură, încă un contract, încă un privilegiu pentru cine trebuie.
