Pentru că singurătatea e groaznică, e un sfetnic rău. Pentru că omul, românul, americanul, chinezul, ce neam o fi el înnebunește cu timpul lui liber. Ni se spune: o să avem Inteligență Artificială ca să avem timp liber. Ce să fac cu timpul liber dacă eu, om, mă droghez în timpul meu liber? Carevasăzică, să luăm cazul Crăciunului și Revelionului. Două paradisuri de timp liber, de voie bună și “familie” sunt rutine și ale dezastrelor: singurătatea și drogurile. Pe mine cine mă apără?
Aici nu vorbim de dependenți, deși ei sunt cu adevărat în tragedie.
Aici vom vorbi despre consumul de Sărbători, de weekend, consumul generalizat în timpul liber. Stăteam în zilele astea de vorbă cu un dealer. Mișto om. Îl știu de vreo 2-3 ani. Nu consum, nu trag pe nas, dar am voie, nu, să stau de vorbă la o bere cu cine vreau eu. Și omul îmi spune că e nebunie de sărbători și-i face lui financiar bine. Dar se crucește și el văzând NATURA UMANĂ care s-a modificat. Și, repet, n-am stat de vorbă despre dependenți.
Fibra lui „simte” piața cealaltă, cică ocazională care a devenit regulată. Și asta m-a adus lângă om.
Singurătatea și golul timpului liber sunt acoperite, ca o lavabilă, cu droguri. Veți spune dacă-s ușoare nu-i problemă. Eu și el însă vorbim că e o problemă. Un ritual schimbă jocul, schimbă omul. Dincolo de praf se ascunde nevoia de a acoperi golul existențial, neputința de a face ceva cu mintea ta vastă, neputința de a dialoga sincer cu sinele, singura, cică, diferență a omului față de celelalte animale…
Accesați articolul integral pe
