Când apare teama de abandon, maniera în care te comporți cu partenerul de cuplu poate fi un imens sabotor.
Cum ajungi să ai o rană de instabilitate și abandon? Poate că părinții erau împreună, dar unul dintre ei a fost absent emoțional datorită unei boli sau dependențe precum consumul de alcool. Poate că au existat multiple împăcări și despărțiri între părinții tăi, încât și ție îți era greu să realizezi în ce etapă se mai află familia voastră. V-ați mutat des sau ai fost crescută o parte de copilărie de bunici și cealaltă parte de părinți. Ai tăi au divorțat. În timp s-a pierdut legătura cu unul dintre părinți. Iar dacă în copilărie se conturează teama puternică să nu îți pierzi părinții, să nu te abandoneze, această teamă se transferă la maturitate pe partenerul de cuplu. Și o dată cu ea vin și mecanisme nesănătoase de a-i face față.
Îl provoci pe partener…
… în diverse moduri pe care nu le-ai pune în act conștient. Practic îl testezi dacă el chiar te iubește și nu te va abandona niciodată. Dar o faci în maniere de-a dreptul disfuncționale, prin care îți faci rău și ție la nivel personal, și relației. Începi să iei în greutate, mănânci haotic și prost, ceea ce îți pune în pericol sănătatea și nu îți mai place ce vezi în oglindă. Oare partenerul te acceptă și te iubește și așa, cu 20 de kilograme în plus? A zis că nu te va părăsi niciodată. Oare nici dacă flirtezi în fața lui sau îl înșeli cu cel mai bun prieten? Sunt modalități prin care în final provoci scenariul abandonului, îl verifici și îl faci să se materializeze… [continuare]
Accesați articolul integral pe elle.ro
