Săptămâna asta am văzut două fețe ale unui divertisment populist: la Eurovision am avut reprezentant un clișeu ambulant, ceva acuzat de unii drept LGBT-ism, dar care a fost doar o lălăială proastă. De partea cealaltă, la ”Românii au talent” un perfect ansamblu kitsch cu un copil căruia i se dau două poezii de recitat, ca să fantazeze apoi adulții despre naționalism, Dumnezeu și viață.
Un carnaval trist cu două fețe am avut săptămâna asta.
1. România la Eurovision: un clișeu demn de TVR, care a copiat ce credea ”că vrea Vestul”
Tipul care a reprezentat Eurovision România a fost linșat de toți obsedații de sexomarxiști că a vrut să capteze și public gay. De fapt, o fi fost vreun vag clișeu LGBTQ, doar se poartă.
Dar esența apariției candidatului nostru a fost tot aia de varieteu teveristic, un clișeu prăfuit, ”de post public de televiziune”: un băiat care o face pe roackăru‘ și o fată care îl adulează.
În orice caz, e clar că și vestimentația, pantaloni scurți de AC/DC, dar ”pe roz”, e cum văd niște obosiți entertainmentul pentru export: o fi fost prin culise o minte creață de coregraf care a zis…
Accesați articolul integral pe
