BIEFF: jurnal scurt de festival experimental
Ediția cu numărul V a Bucharest International Experimental Film Festival s-a desfășurat cu sălile pline, spectatori curioși, pasionați și deschiși către zona experimentală a cinematografiei mondiale, oameni frumoși, invitați cu adevărat speciali și programe variate cu tematici pentru toate pretențiile.
Aseară a avut loc Gala de Închidere, unde au fost acordate premiile și cu ocazia căreia am putut urmări în premieră ultima producție semnată de Ulrich Seidl, IN THE BASEMENT.
Iată unde au mers premiile:
Mențiunea specială a juriului format din Anne Delseth (Membru al comitetului de selecție al Quinzaine des Réalisateurs, Cannes Film Festival), Theus Zwakhals (Selecționer al secțiunii de scurtmetraj, Festivalul Internaţional de Film Rotterdam), Jonathan Pounthier (Responsabil de programele de cinema, Centre Pompidou Paris), Marion Poeth (Director de program, Festivalul Cinedans Dance on Screen Amsterdam) și Ileana Bîrsan (Critic de film și specialist în educație cinematografică) a mers către DRY STANDPIPE de Wojciech Bąkowski: pentru luciditatea cu care transmite banalitățile vieții și a sentimentelor de zi cu zi în imagini sculpturale abstracte.
Premiul pentru ”Cel mai bun film românesc” merge către STORM IS COMING de Daniel Djamo, care tratează probleme și noțiuni despre naționalitate și identitate națională într-o manieră inteligentă, reușind să creeze tensiune pe mai multe planuri.
Premiul pentru ”Cea mai bună imagine” merge la Menno Otten pentru VIA DOLOROSA, pentru micro-coregrafia pe care a creat-o cu cadrele strânse și pentru tensiunea transmisă durata cu ajutorul expresiilor faciale și a gesturilor, care se mișcă în și în afara cadrului într-un ritm tantric.
Miguel Gomes primește premiul pentru ”Cea mai bună regie” cu filmul REDEMPTION pentru maniera poetică în care folosește footage cu context politic și capacitatea de a provoca așteptările aducând intimitatea în subiecte universale.
„Marele premiu” merge către THE BURIED ALIVE VIDEOS de Roee Rosen pentru umorul absurd și stilurile diferite de cinema folosite în deconstrucția miturilor legate de figurile politice rusești.
Declarațiile juriului în totalitate se găsesc pe pagina oficială de Facebook a festivalului.
În fiecare seară de festival am văzut o mulțime de oameni așteptând să intre la proiecții, discutând despre filmele văzute, citind și făcând însemnări în programul festivalului. Pot spune cu mâna pe inimă că ediția cu numărul V a strâns, pe lângă o programă de excepție și foarte mulți spectatori însetați de un cinema provocator și intens.
Proiecția eveniment Jodorowsky Focus s-a desfășurat cu casa închisă, iar la alte proiecții oamenii au fost de acord să stea pe scări, numai să poată avea acces la magia desfășurată pe marele ecran. În contextul ”spectatorii nu merg la cinema”, această experiență este o reușită demnă de aplaudat a echipei care a construit acest festival și care l-a adus până la ediția cu numărul V.
Un festival patronat de Peter Greenaway, cu Copel Moscu în calitate de director al festivalului și cu proiecții semnate de Gyorgy Palfi, Roy Andersson, Andy Warhol, nu se putea încheia fără ultimul proiect marca Ulrich Seidl.
”In the Basement”a încheiat cum se cuvine festivalul. Documentarul hibrid construit sub forma unui eseu cinematografic amuzant și trist spune povestea sufletului austriac.
Cu stilistica pe care deja o recunoaștem ca fiind marca Seidl, personaje privind spre cameră în tablouri cu decoruri simetrice, autorul pătrunde în subsolurile și în intimitățile oamenilor, provocându-i să-și spună poveștile, care mai de care mai ciudate și mai intime. De la o dominatoare BDSM care-și pune sclavul să spele baia cu limba și până la cadrul în care un piton își servește masa, constituită dintr-un șoarece, sub privirile fascinante ale stăpânului său, dar și ale spectatorilor, filmul explorează toate pivnițele sufletului uman, nedeschise publicului.
„O călătorie în necunoscut, către locuri și oameni necunoscuți”, cum declară și Ulrich Seidl, ”In the Basement” are capacitatea să te scoată din zona de confort și să te așeze în scaunul observatorului obiectiv, punându-ți în fața ochilor scene șocante, atât vizual, cât și moral. De asemenea, deschide o supapă către propriul abis și creează o micro-revoluție interioară. Cadrul de final, o prostituată aproape goală, supraponderală, captivă într-o cușcă, va rămâne multă vreme pe retinele specatorilor.
Aceasta a fost ediția cu numărul V a BIEFF.
Să ne vedem cu bine anul viitor!
