Premiul pentru Cel mai bun regizor în cadrul ediției cu numărul XI a Festivalului Internațional de Film București merge către Ana Lungu, pentru lungmetrajul „Autoportretul unei fete cuminți”.
Juriul și-a motivat alegerea precizând că premiul a fost acordat “pentru controlul vizionar al actorilor profesioniști și amatori prin montajul inteligent, umorul ironic și cadrele lungi, atunci când granițele invizibile dintre ficțiune și neprevăzutul evenimentelor reale improvizate dispar și descoperă curajos simbolurile și incertitudinile tinerei generații.”
De asemenea,”Autoportretul unei fete cuminți” a câștigat și Premiul Publicului.
Acest autoportret este al doilea film al regizoarei, după ”Burta Balenei” pe care l-a semnat împreună cu Ana Szel. Este o producție independentă marca Mandragora cu sprijinul Papillon Film, Cinelabs România și Castel Film, realizată cu prieteni și familie.
Ana Lungu susține la sesiunea de Q&A de la finalul proiecției că nu a pornit de la o poveste, ci de la momente din viața unui personaj.
Cristiana este singură la părinți și s-a mutat de curând singură într-un apartament cu patru camere. Despachetează cu greu obiectele și nu știu dacă e răbdare sau meticulozitate.
La începutul filmului m-am temut că va fi ceva plictisitor, cu care nu o să rezonez. Jumătate de oră mai târziu eram prinsă în viața protagonistei, moment când mi-am spus că în sfârșit văd un film unde nu se întâmplă nimic (spectaculos), dar care mă ține captivă-n situație până la final.
Pe Cristiana am urmărit-o ca un voyeurist curios și am savurat discuțiile cu prietenii ei, scenele de sex cu un bărbat căsătorit, întâlnirile cu părinții și întâlnirea la masă cu familia, unde se afla și amantul ei, o secvență extraordinară la care m-am simțit complice.
Regizoarea susține că cele mai dificile momente de filmat au fost cele cu părinții (părinții ei) pentru că tatăl ei nu este genul căruia să i se spună ce să facă sau care să învețe un text, dar că a meritat riscul pentru că-s unele dintre cele mai reușite scene din film. Și Elena Popa, actrița principală, spune că cele mai provocatoare momente au fost scenele cu părinții Anei, dar și cele care ”mi-au plăcut cel mai mult”.
Cristiana își dorește un câine, o dorință mai veche din copilărie. Dar nu are bani suficienți, câinele dorit valorând1000 de Euro, așa că apelează la tatăl ei, care-i argumentează într-un mod tipic și amuzant, că nu este pregătită pentru o asemenea investiție.
Are 30 de ani, trăiește din bursa de la doctorat, unde studiază inginerie seisimică, provine dintr-o familie bună cu care care o relație distantă și ciudată, merge pe bicicletă, are doi prieteni cu care petrece mult timp și cu care discută tot felul de teme: de la a face un copil cu prietenul gay, până la standardele de frumusețe ale Monicăi Columbeanu și de ce nu e bine să furi din magazine.
Prietena din film, Michelle este o tipă destul de directă, interpretată de Iris Spiridon, regizor de teatru. A spus că filmările nu au fost dificile pentru că de cele mai multe ori s-a jucat pe ea însăși.
Cristiana este o persoană singuratică, cu principii foarte bine stabilite și valori idealiste despre iubire: ”ești mai fericit când iubești, decât când ești iubit”.
De o perioadă de timp are o relație extraconjugală cu domnul doctor Dan, intrepretat de Emilian Oprea, care vine arareori pentru câte o partidă de sex. Relație dintre cei doi se bazează pe nevoia lui Dan de a face alt gen de sex cu o femeie, decât cel practicat cu soția și iubirea ținută în frâu de Cristiana, care acceptă replici de genul ”Nu-mi plac femeile frumoase”. Tot de o perioadă de timp are insomnii și mai ia câte un xanax să adoarmă.
Un film cu un dialog firesc scris de Ana Lungu și pe alocuri improvizat în timpul filmărilor, cu cadre lungi observaționale, cu frământări interioare ale unei femei cuminți și singure, care se simte abandonată când află că prietenul ei cel mai bun vrea să plece din țară și se sperie ca un copil mic când sparge din greșeală un tablou.
Ana Lungu creionează o nișă aparte a generației de 30 de ani, generație care iese din tiparele cu care ne-am obișnuit, care nu-și găsește locul și care se maturizează altfel.
Este un film intim care pune pe marile ecrane momente autentice din viață, care merită să fie vizionat și care merită răbdarea spectatorului și înțelegerea lui cu privire la alegerile Cristianei. Un film care surprinde câteva momente, aparent banale, din viața unui om singur, care cu siguranță va avea un impact asupra modului în care ne raportăm la ”tinerii din ziua de azi”.
Filmul a avut premiera mondială la Festivalul Internațional de la Rotterdam, în secțiunea filmelor feministe din cateforia ”What the F*ck” și a mai fost proiectat în programul Crossing Europe în Lintz. Îl puteți urmări în cinematografe din 25 septembrie.
