În 2015 locuiam încă în orașul în care primarul își urmărea amanta cu poliția locala. Paradoxal asta a fost și ce i-a pus capac, deși mafia condusă de el făcuse mult mai multe lucruri cu adevărat grave, dar nici pentru alea nu va plăti nimeni.
30 octombrie era vineri seară, iar eu și prietena mea plănuiserăm să ieșim în club. Ne-am întâlnit la ora 11 să stăm la un pahar în cafenea, iar la 12 am coborât jos pentru petrecere. Intrarea se făcea prin cafenea, un nene masiv îți lua banii (sau nu, dacă erai fată) și coborai scările în spirală până jos. O singură persoană putea coborî odată, iar când vreunul se băga pe lângă time aveai șanse să pici din cauză că scara se îngusta de la jumătate.
„Jos” erau mai multe încăperi înlănțuite, unii speculau că erau foste garaje, 3 încăperi aveau o singură ieșire, cea cu scările înguste. Oameni fără număr, de obicei nu aveai loc nici să dansezi, dar măcar aveai 2 baruri de unde să poți comanda.
Eram doar noi două în seara aceea, am dansat o vreme, am mai băut un pahar de alcool îndoit cu apă, sperând să nu fie alcool contrafăcut. Gurile rele ziceau că mai fac de-astea, aduc de peste Prut și mai bagă marfă, să o numim, calitatea a 2-a… [continuare]
Accesați articolul integral pe republica.ro
