Există într-o carte a Ludmilei Ulițkaia povestea unei mușamalizări făcute de NKVD, care, prin absurd, a făcut un mare bine. La fel ar putea fi evaluat și gestul lui Marcel Ciolacu, care, ieșit probabil de sub tutela consilierilor care au reușit să-i facă un profil acceptabil de prezidențiabil, a făcut un potențial bine USR-ului, încercând să-i dea un brânci decisiv.
Ancheta DNA privind achizițiile de vaccin din perioada pandemiei rămâne sensibilă, fie și doar pentru că a ancheta a posteriori oportunitatea nu are cum să (re)stabilească vreo formă de dreptate. Felul în care USR a răspuns însă demonstrează un viciu de perspectivă, asupra căruia Marcel Ciolacu s-a și repezit.
USR s-a poziționat din capul locului drept partidul pro-justiție, în antiteză cu PSD-ul care, de la Năstase la Dragnea, a avut ca țintă subordonarea, compromiterea, instrumentalizarea justiției, într-o formă sau alta. O poziționare cu tușe groase, intransigentă, care își găsea utilitatea în regimul controlat de Liviu Dragnea, cu asalturile la adresa justiției duse pe toate fronturile, cu Guvernul și Parlamentul devenite afaceri de partid.
Marca lui Dragnea și a acoliților lui era etichetarea oricărei anchete a justiției drept un gest politic. Exact ce a făcut acum și USR, prin vocea liderului său, în fața anchetei DNA care îl vizează, printre alții, și pe Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătății și actual candidat pe lista USR pentru europarlamentare…
Accesați articolul integral pe